„Nu întreba ce poate face țara pentru tine, ci întreabă ce poți face tu pentru ea”

Khalil Gibran

Vă anunțăm faptul că circa 63 % din suprafața acestora este deja înstrăinată, într-un fel sau altul, persoanelor fizice și juridice străine, caz unic în Europa, unde nicio țară nu a vândut, nu a concesionat străinilor, mai mult de 15% din suprafața terenurilor agricole care îi aparțin.

În anul 2015 s-a făcut o analiză atentă a fenomenului de către un Institut profesionist european, la comanda Comisiei Europene și s-a constatat atunci faptul că circa 47% din suprafața agricolă a României se află sub controlul străinilor. De atunci însă lucrurile au evoluat și nu înspre bine ci înspre rău, din nefericire…

Vorbind despre resursele, în general, acestea sunt o avuție, un patrimoniu național care fac parte din proprietatea publică, adică aparțin de drept și de fapt tuturor cetățenilor țării. Prin urmare, ele ar trebui să fie gestionate în mod responsabil de către administratorul principal: statul român.

Un aspect mai puțin cunoscut în spațiul public este faptul că România este a cincea putere pe resurse naturale din Europa, iar acest lucru ar trebui să se vadă din plin în nivelul de trai al românilor. Ar trebui, însă în mod evident, acest deziderat național numit „bunăstare” este departe de a fi realizat.

În general, în zona resurselor naturale, se desfășoară, de 30 de ani cel puțin, un adevărat jaf întreținut prin: contracte de concesiune expirate și ne-renegociate, contracte de concesiune cu clauze secrete, practicarea unor redevențe rușinoase, mult sub media europeană, lipsa aproape cvasi-totală a controlului autorităților asupră nivelului de exploatare a resurselor, sunt doar câteva exemple ale unei administrări proaste și foarte proaste a resurselor naturale ale țării.

Guvernanții se plâng că nu există bani pentru pensii și salarii decente, nu există bani pentru investiții etc.

Lăsând la o parte proasta gestionare a banului public, ei bine, dacă Statul ar administra corect și competent resursele naturale, dacă ar ridica redevențele din domeniu la nivel european, aspect cât se poate de posibil, PIB-ul României ar putea crește semnificativ și românii, adevărații proprietari ai acestor resurse naturale ar putea trăi mai bine în țara lor…

În ceea ce privește problema terenurilor agricole situația în această zonă este cel puțin la fel de gravă ca cea a pădurilor țării despre care am relatat la mitingul precedent.

Într-un recent articol din jurnalul Național se spunea nu de mult:

Ministrul liberal al Agriculturii, Adrian Oros, pare să îi considere pe români un popor de idioți. Acesta a declarat, cu seninătate, că vina pentru vânzarea terenurilor agricole către străini aparține țăranilor și că nu are cum să oprească aceste tranzacții.

Mințiți d-le ministru, mințiți senin, cu mult tupeu, multă nerușinare, la fel cum au mințit toți miniștri Agriculturii, cel puțin din anul 2014 încoace.

Vom argumenta aceste acuzații care le aducem miniștrilor agriculturii românești, și nu numai lor, în continuare.

Realitatea este că nicăieri în Europa străinii nu pot cumpăra terenuri agricole, decât în anumite condiții, extrem de dure impuse de fiecare stat în parte, tocmai pentru a proteja această bogăție naturală atât de prețuită de toți cei care înțeleg ce înseamnă ea pentru viața de zi cu zi a oamenilor.

Trebuie să ținem cont de ceea ce înseamnă pământul pentru siguranța națională, pentru securitatea alimentară a cetățenilor, pentru accesul la hrană ieftină”, a afirmat Ionel Arion, președintele Federației Naționale Pro-Agro.

Iată și un punct de vedere al Academiei Române privind vânzarea terenurilor agricole.

„Purtătorii conștiinței istorice au datoria să stabilească și să impună păstrarea și valorificarea PĂMÂNTULUI, ca sursă esențială a securității și siguranței alimentare, ca izvor de existență a generațiilor de astăzi și a celor de mâine”.

Acuzăm public de incompetență și iresponsabilitate toate conducerile României din 2014 încoace, toate partidele politice parlamentare, toate Guvernele care      s-au perindat în această perioadă la Putere, în ceea ce privește gestionarea uneia dintre cele mai importante bogății naturale a țării: terenurile agricole.

Este adevărat că, odată cu semnarea Tratatului de aderare la UE, România, prin reprezentanții ei, a semnat și libera circulație a capitalurilor între statele membre precum și reciprocitatea vânzării – cumpărării de terenuri agricole între cetățenii statelor componente ale Uniunii.

Numai că România, spre deosebirea de toate celelalte State ale UE, nu a luat nicio măsură de protecție, nicio măsură restrictivă serioasă, în ceea ce privește tranzacționarea terenurilor agricole. Aspect de o gravitate excepțională, care ne-ar putea costa extrem de scump.

Faptul că terenurile agricole au fost și ele incluse la capitolul „capitaluri” în mod subtil și parșiv, de către anumite eminențe cenușii, interne și externe, este o altă poveste, ridicolă aș spune. Pământul țării nu poate intra la această categorie, pământul țării nu poate fi o marfă el fiind, de fapt, o resursă naturală o moștenire patrimonială, o zestre națională, nicidecum un „capital”.

Este timpul să aflați așadar, după cum aminteam mai înainte, faptul că am fost și suntem singura țară în care terenurile agricole s-au vândut și se vând către străini fără nici o protecție, fără nicio restricție cu adevărat serioasă. Și ca să nu mai tot dăm vina pe UE pentru această problemă, așa după cum fac unii cu viziuni pro euro-asiatice, profitând de slaba informarea a majorității românilor, iată ce a stabilit și declarat Comitetul Economic și Social European. Sintetizez:

„Politica funciară este de competența statelor membre… fapt în virtutea căruia acestea pot impune restricții privind tranzacțiile atunci când siguranța alimentară și energetică națională este periclitată sau dacă există un interes public major…
Iar aceste restricții sunt permise pentru a evita speculațiile, pentru a conserva tradițiile locale și pentru a asigura o utilizare adecvată a terenurilor…, aceasta chiar dacă, astfel de restricții limitează principiul liberei circulații a bunurilor și a capitalurilor… întrucât sunt justificate în contextul garantării securității alimentare”.

Se aude d-le ministru al agriculturii Adrian Oros?

Ei bine, așa după cum spuneam cei care au condus România din 2014 până acum nu s-au preocupat mai de loc de acest aspect, dând dovadă de o iresponsabilitate crasă. Și astfel, în acest moment, așa după cum afirmam la început, peste 63% din suprafața agricolă a României se află sub controlul străinilor.

De necrezut acest aspect, însă este unul cât se poate de adevărat.

În altă ordine de idei nimeni nu a sesizat până acum, în mod oficial, faptul că România încalcă, prin vânzarea în exces a terenurilor agricole către străini, însuși Tratatul de Bază al Uniunii Europene. Și îl încalcă deosebit de grav.

Astfel, în art. 4 alin. (2) din Tratatul amintit se spune:

(2) Uniunea respectă egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, precum și identitatea lor națională, inerentă structurilor lor fundamentale politice și constituționale, inclusiv în ceea ce privește autonomia locală și regională. Aceasta respectă funcțiile esențiale ale statului și, în special, pe cele care au ca obiect asigurarea integrității sale teritoriale, menținerea ordinii publice și apărarea securității naționale. În special, securitatea națională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru.

Ei bine, România, în acest moment, datorită situației din Agricultură, nu-și poate asigura în mod exclusiv, securitatea alimentară, indiferent ce zic unii „deștepți” din Guvern împreună cu uneltele lor din mass-media, sau de prin alte părți.

Iar ea, securitatea alimentară este parte integrantă a securității naționale. Ca și securitatea ecologică, sanitară, energetică etc.

Le amintim autorităților țării, și nu numai lor, faptul că securitatea națională nu înseamnă doar Servicii, armată, poliție, jandarmerie. Securitate națională înseamnă și securitate alimentară, securitate sanitară, securitate de mediu, securitate economică etc.

România este țara în care amploarea fenomenului analizat a atins cele mai mari cote din întreaga Uniune Europeană, stare de fapt care reiese și din aceea că, spre exemplu, în România există cea mai mare întreprindere agricolă din UE, care își desfășoară activitatea pe aproximativ 65.000 hectare de teren agricol.

Un alt efect nociv al acaparării terenurilor agricole de către străinii sau unii latifundiari autohtoni, a fost distrugerea industriei alimentare românești și imposibilitatea refacerii ei în prezent.

Mai mult, România a devenit exportatoare de cereale și importatoare de produse finite. O anomalie absolută, dacă mă pot exprima așa, ținând cont de fertilitatea pământului românesc dar și de suprafața agricolă întinsă pe care o are România.

Mai mult, din perspectiva socială, s-a identificat, de asemenea, și efectul depopulării zonelor în care se practică în prezent agricultura intensivă de tip industrial, corporatist. Este unul dintre motivele pentru care România se confruntă în acest moment cu o gravă criză demografică.

În general însă, fenomenul analizat afectează în mod negativ nu doar aspectul demografic al țării.

Producția de alimente naturale, sănătoase, aspectele socio-ecologice sunt și ele grav deteriorate de acest tip de agricultură industrială intensivă, dominată de marile companii agricole.

Ce soluții avem pentru rezolvarea problemelor arătate?

Vi le prezentăm succint.

  1. Renegocierea cu UE a clauzei de aderare pe agricultură și obținerea unei derogări pentru interzicerea temporară a vânzării terenurilor agricole către străini până când, printr-un proces natural, procentajul de teren agricol aflat în proprietatea și sub controlul acestora va ajunge la un maximum de 15 %.
  2. Elaborarea, în regim de urgență, unei Legi Unitare a Agriculturii, care să conțină cele necesare pentru:
  3. reglementări privind transformarea agriculturii românești într-o agricultură ecologică, tradițională,
  4. susținerea gospodăriei țărănești, a fermelor mici și mijlocii;
  5. reglementări privind organizarea producătorilor agricoli în cooperative, pe modelul american, pentru ca aceștia să-și poată vinde, în mod eficient și rentabil, produsele;
  6. reglementări privind vânzarea terenurilor agricole, în sensul acordării unei protecții maxime în cazul vânzării acestora către străini, și nu numai, conform normelor existente în alte țări europene, în această direcție.
  7. reglementări privind limitarea suprafețelor maxime de teren agricole care pot fi exploatate, deținute în proprietate sau concesiune, după modelul olandez spre exemplu, unde nimeni nu poate deține, în vreun fel sau altul, mai mult de 200 de hectare de teren agricol.

Ce soluții avem pentru rezolvarea problemei asigurării securității alimentare?

  1. Ecologizarea treptată, pe parcursul a maximum zece ani, a Agriculturii.
  2. Limitarea exportului de materie primă agricolă la surplusul de producție agricolă.
  3. Construirea, încurajarea, construirii de fabrici procesoare de produse agricole în România.
  4. Revigorarea industriei alimentare. Asigurarea necesarului de alimente din producția internă!
  5. Asigurarea de piețe de desfacere pentru produsele agroalimentare românești la toate nivelurile.

Toate acestea le cerem Parlamentului și Guvernului actual, Președintelui României. Toate acestea le cerem Parlamentului și Guvernului viitor precum și viitorului Președinte al țării!

Toate acestea se regăsesc în Programul de Țară al Partidului Adevăr și Dreptate.

Nicio țară din lume nu-și poate asigura securitatea națională, nu poate rămâne suverană dacă nu i se asigură o dezvoltare materială și spirituală pe măsură.

Într-o societate, răul se poate dezvolta, poate prolifera, doar dacă oamenii buni, oamenii de calitate nu se implică în viața ei, în viața civică și politică a țării respective.

Prin urmare, noi credem că a venit vremea ca oamenii buni, ca poporul tăcut al României, acel popor cumsecade modest, muncitor și cinstit al țării să se implice.

Repetăm, suveranitatea unei țări nu poate fi păstrată decât doar dacă acea țară se dezvoltă atât din perspectiva materială cât și din cea spirituală în mod armonios!

ROMÂNIA ÎNAINTE DE TOATE

Dumnezeu să binecuvânteze poporul român!

Dumnezeu să binecuvânteze România!

*

Acesta este site-ul nostru oficial, unde puteți depune o adeziune online:

https://pad-dd.ro/

Aceasta este pagina noastră Facebook oficială:

https://www.facebook.com/pad.dd.Romania

Aici ne puteți scrie:

pad.adevar@gmail.com