Reforma Justiției

Reforma Justiției

PRINCIPII DIRECTOARE ALE VIITOARELOR LEGI

(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii.
(2) Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.
(3) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.

(4) În desfășurarea actului de justiție, dreptatea și morala sunt primordiale, concordanța dintre ele fiind absolut necesară.
(5) Propunerile de numire, precum și promovarea, transferarea și sancționarea judecătorilor sunt de competența Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile legii sale organice.
(6) Judecătorii propuși de Consiliul Superior al Magistraturii și numiți de președintele României sunt inamovibili, în condițiile legii organice.
(7) Funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată.
(8) Promovarea judecătorilor se face, în mod exclusiv, pe bază de integritate, competență, experiență și performanță, conform legii organice.
(9) Salariile și pensiile judecătorilor sunt reglementate conform practicilor existente în statele Uniunii Europene.
(10) Standardizarea și uniformizarea practicii judiciare la nivel național astfel încât să nu mai existe contradicții de la o instanță la alta (cazuri similare, cu sentințe diametral opuse), respectarea strictă a jurisprudenței.
(11) Stabilirea prin lege a responsabilității judecătorilor și a avocaților față de erorile judiciare și față de nerespectarea conduitei profesionale.
(12) În activitatea judiciară, Ministerul Public are rol activ, reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.
(13) Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii.
(14) Parchetele conduc și supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, în condițiile legii.
(15) Șefii de parchete sunt numiți de președintele României la propunerea ministrului justiției pentru un mandat de 6 ani.
(16) Procurorii își desfășoară activitatea cu celeritate potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției, în conformitate cu practicile europene.
(17) Funcția de procuror este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată.
(18) Elaborarea unui nou cod civil și penal și a legii anti-mafia, inspirată după modelul american și italian.
(19) Înlocuirea principiului contopirii pedepselor cu cel al însumării acestora.
(20) Simplificarea întregului sistem legislativ prin proceduri juridice adecvate și compatibilizarea lui cu alte sisteme similare din Uniunea Europeană.

Iată si reglementările pe care le-am identificat și introdus, apoi, în proiectul de lege de revizuire a Constituției, proiect elaborat de noi și care urmează să fie promovat din zona civică de partenerul nostru Asociația Mișcarea pentru Democrație Directă…

TITLUL IX. JUSTIȚIA

CAPITOLUL I. AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ

Art. 221. Înfăptuirea justiției
(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii.
(2) Justiția este unică, imparțială şi egală pentru toți.
(3) Judecătorii sunt independenți şi se supun numai legii.

Art. 222. Statutul judecătorilor
(1) Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancționarea judecătorilor sunt de competența Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile legii sale organice.
(2) Judecătorii propuși de Consiliul Superior al Magistraturii și numiți de Președintele României sunt inamovibili, în condițiile legii.
(3) Funcția de judecător este incompatibilă cu oricare altă funcție publică sau privată.
(4) Promovarea judecătorilor se face, în mod exclusiv, pe bază de competență, experiență și performanță, conform legii organice.
(5) Salariile și pensiile judecătorilor sunt reglementate conform practicilor existente în statele Uniunii Europene.

Art. 223. Instanțele judecătoreștii
(1) Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație şi Justiție, precum şi prin celelalte instanțe judecătorești stabilite conform legii.
(2) Competența instanțelor judecătorești, raporturile dintre ele şi procedura de judecată sunt prevăzute prin lege.
(3) Administrarea actului de justiție se face întotdeauna independent de puterea executivă. Normele în această materie se stabilesc prin lege.
(4) Instanțele judecătorești dețin competente decizionale în determinarea limitelor autorității puterii executive. Totuși, sesizarea unei instanțe judecătorești de către o persoană care contestă o decizie a autorității executive, nu o exonerează pe aceasta de respectarea temporară a ordinelor emise de puterea executivă.
(5) Determinarea limitelor autorității puterii executive este reglementată prin lege, competența de soluționare a litigiilor privind administrația fiind încredințată unei instanțe de contencios administrativ. Deciziile instanțelor de contencios administrativ sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. Normele care reglementează această procedură sunt stabilite prin lege.
(6) Înalta Curte de Casație şi Justiție judecă procesele intentate miniștrilor de către Președintele României sau de Parlament.
(7) Cu aprobarea Parlamentului, Președintele României poate solicita și judecarea altor persoane de către Înalta Curte de Casație şi Justiție, pentru infracțiuni considerate de acesta ca având un grad ridicat de pericol pentru siguranța statului.
(8) Înalta Curte de Casație şi Justiție asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătoreștii, potrivit competențelor stabilite prin lege.
(9) Compunerea Înaltei Curți de Casație şi Justiție şi regulile de funcționare a acesteia se stabilesc prin lege organică.
(10) Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare. Prin lege organică pot fi înființate instanțe specializate în anumite materii.
(11) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin legi sau, după caz, prin Dispoziții din legi declarate neconstituționale.
(12) În exercitarea atribuțiilor de serviciu, judecătorii au ca unic temei legea.
(13) Judecătorii nu pot fi revocați decât în baza unei hotărâri judecătorești și nici nu pot fi transferați împotriva voinței lor, cu excepția cazurilor de reorganizare a instanțelor judecătorești. Un judecător care a împlinit vârsta de 65 de ani poate fi retras din funcție, însă fără o diminuare a veniturilor sale până la împlinirea vârstei de pensionare.
(14) În cadrul procedurilor de administrare a actului de justiție se respectă în cel mai înalt grad cu putință caracterul public și oral al acestora.
(15) Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.

Art. 224. Folosirea limbii materne şi a interpretului în justiție
(1) Procedura judiciară se desfășoară în limba română.
(2) Cetățenii români aparținând minorităților naționale au dreptul să se exprime în limba maternă în fața instanțelor de judecată, în condițiile legii organice.
(3) Modalitățile de exercitare a dreptului prevăzut la alineatul (2), inclusiv prin folosirea de interpreți sau traduceri, se vor stabili astfel încât să nu împiedice buna administrare a justiției şi să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesați.
(4) Cetățenii străini şi apatrizii care nu înțeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoștință de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanță şi de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit.

Art. 225. Folosirea căilor de atac
(1) Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Art. 226. Poliția instanțelor
(1) Instanțele judecătorești dispun de poliția pusă în serviciul lor.

CAPITOLUL 2. MINISTERUL PUBLIC

Art. 227. Rolul Ministerului Public
(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public are rol activ, reprezintă interesele generale ale societății şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertățile cetățenilor.
(2) Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii.
(3) Parchetele conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, în condițiile legii.

Art. 228. Statutul procurorilor
(1) Șefii de parchete sunt numiți de Președintele României la propunerea Ministrului Justiției pentru un mandat de 6 ani.
(2) Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției.
(3) Funcția de procuror este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată.

CAPITOLUL 3. CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

Art. 229. Rolul şi structura
(1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 9 membri, din care:
a) șapte judecători aleși de adunarea generală ale magistraților;
b) Ministrul Justiției și președintele Înaltei Curți de Casație şi Justiție.
(3) Președintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre magistrații prevăzuți la alineatul (2) litera a).
(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani.
(5) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret.
(6) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive şi irevocabile, cu excepția celor prevăzute la articolul 230 alineatul (3).

Art. 230. Atribuții
(1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Președintelui României numirea în funcție a judecătorilor, în condițiile legii.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. În aceste situații, ministrul justiției și președintele Înaltei Curți de Casație şi Justiție nu au drept de vot.
(3) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casație şi Justiție, ca ultimă Instanță de atac.
(4) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește şi alte atribuții stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenței justiției.

TITLUL X. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

Art. 231. Curtea Constituțională
(1) Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției.
(2) Curtea Constituțională este alcătuită din nouă judecători, numiți pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit, dintre cei mai vechi membri ordinari – ținând cont de vechimea în serviciu – ai Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru fiecare membru sunt aleși, după același principiu, doi supleanți.
(3) Curtea Constituțională își alege președintele dintre membrii săi, prin vot secret, pentru o perioadă de 3 ani.
(4) Curtea Constituțională se înnoiește cu o treime din judecătorii ei, din 3 în 3 ani, în condițiile prevăzute de legea organică a Curții.
(5) Normele de funcționare ale Curții Constituționale se stabilesc prin

Art. 232. Incompatibilități
(1) Funcția de judecător al Curții Constituționale este incompatibilă cu oricare altă funcţie publică sau privată.

Art. 233. Independența şi inamovibilitatea
(1) Judecătorii Curții Constituționale sunt independenți în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia.

Art. 234. Atribuții
Curtea Constituțională are următoarele atribuții:
(1) Se pronunță asupra constituționalității Legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Președintelui României, a președintelui Parlamentului, a președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, a unui număr de cel puțin 30 de deputați.
(2) Se pronunță asupra constituționalității Inițiativelor legislative de revizuire a Constituției la solicitarea Consiliului Legislativ.
(3) Se pronunță asupra constituționalității Inițiativelor legislative la solicitarea Consiliului Legislativ.
(4) Se pronunță din oficiu, în termen de 20 de zile, de la consultarea Parlamentului, asupra constituționalității Inițiativelor legislative inițiate de Președintele României supuse consultării populare.
(5) Se pronunță asupra constituționalității tratatelor sau altor acorduri internaționale, la sesizarea președintelui Parlamentului sau a unui număr de cel puțin 30 de deputați.
(6) Se pronunță asupra constituționalității Regulamentului Parlamentului, la sesizarea președintelui Parlamentului, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puțin 30 de deputați.
(7) Decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind Legile ridicate în fața instanțelor judecătorești.
(8) Constată existenta împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcției de Președinte al României si comunică cele constatate Parlamentului și Guvernului;
(9) Veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului.
(10) Constată existența împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcției de Președinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;
(11) Veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfășurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia.
(12) Verifică îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni.
(13) Hotărăște asupra contestațiilor care au ca obiect constituționalitatea unui partid politic.
(14) Îndeplinește și alte atribuții prevăzute de Legea organică a Curții.

Art. 235. Deciziile Curții Constituționale
(1) Dispozițiile din legi, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Administrația Prezidențială, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu Dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, Dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze Dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale.
(3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internațional a fost constatată potrivit articolului 234 alineat (5), acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate.
(4) Tratatul sau acordul internațional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat.
(5) Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Art. 236. Consiliul Legislativ
(1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații. El ține evidența oficială a legislației României.
(2) Consiliul Legislativ funcționează în cadrul Curții Constituționale, cu atribuții concrete prevăzute de Legea organică.

Art. 237. Autoritatea Electorală Permanentă
(1) Autoritatea Electorală Permanentă are rolul de a asigura organizarea și desfășurarea alegerilor și a referendumurilor, precum și finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale, cu respectarea Constituției, a legii și a standardelor internaționale și europene în materie.
(2) Autoritatea Electorală Permanentă funcționează în cadrul Curții Constituționale, cu atribuții concrete prevăzute de Legea organică și își desfășoară activitatea cu respectarea principiilor independenței, imparțialității, legalității, transparenței, eficienței, profesionalismului, responsabilității, sustenabilității, predictibilității și legitimității.

Proiectul de lege de revizuire îl găsiți aici.

Aici ai o scurtă prezentare video.

„Ca răul să triumfe este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic”.

Fii om bun și implică-te!

Vino cu noi! Depune o adeziune aici

Adevărul va învinge!