Proiect de lege de revizuire. Competențe ale statutului și ale regiunilor

Proiect de lege de revizuire. Competențe ale statutului și ale regiunilor

TITLUL V. COMPETENȚELE STATULUI ȘI ALE REGIUNILOR.

CAPITOLUL I RELAȚII CU STRĂINĂTATE.

Art. 62. Afacerile externe.
(1) Afacerile externe sunt apanajul statului.
(2) Statul se obligă să mențină independența și prosperitatea României; el contribuie, în special, la ajutorarea păturilor sociale aflate în dificultate și la lupta împotriva sărăciei, precum și la promovarea respectării drepturilor omului, a democrației și a conservării resurselor naturale.
(3) Statul ține cont de competențele regiunilor și le protejează interesele.
(4) România întreține și dezvoltă relații pașnice cu toate statele și, în acest cadru, relații de bună vecinătate, întemeiate pe principiile și pe celelalte norme general admise ale dreptului internațional.

CAPITOLUL II. APĂRAREA NAȚIONALĂ. PROTECȚIA CIVILĂ.

Art. 63. Armata.
(1) Armata contribuie la prevenirea războiului și menținerea păcii; ea asigură apărarea țării și a populației acesteia. Totodată acordă sprijin autorităților civile atunci când aceasta din urmă trebuie să facă față unei grave amenințări la adresa siguranței interne sau în alte situații excepționale. Legea poate să prevadă și alte sarcini.
(2) Armata este subordonată exclusiv voinței cetățenilor pentru garantarea suveranității, a independenței și a unității statului, a integrității teritoriale a țării și a democrației constituționale.
(3) În condițiile legii și ale tratatelor internaționale la care România este parte, armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianță militară și participă la acțiuni privind menținerea sau restabilirea păcii.
(4) Legislația militară, precum și organizarea, instruirea și echiparea armatei intră sub competența statului.
(5) Legislația privind protecția civilă este de competența statului; protecția civilă are ca responsabilitate protejarea persoanelor și a bunurilor în caz de conflict armat, catastrofă și oricare altă situație de urgență.
(6) Statul legiferează cu privire la intervenția protecției civile în caz de catastrofă și în situațiile de urgență.
(7) Structura sistemului național de apărare, pregătirea populației, a economiei și a teritoriului pentru apărare, precum și statutul militarilor, se stabilesc prin legi organice.
(8) Prevederile alineatelor (5) și (6) se aplică, în mod corespunzător, și celorlalte componente ale forțelor armate stabilite potrivit legii.
(9) Organizarea de activități militare sau paramilitare în afara autorității statului este interzisă.
(10) Pe teritoriul României pot intra, staționa, desfășura operațiuni sau trece trupe străine numai în condițiile legii sau ale tratatelor internaționale la care România este parte.

Art. 64. Consiliul Suprem de Apărare a Țării.
(1) Consiliul Suprem de Apărare a Țării organizează și coordonează unitar activitățile care privesc apărarea țării și securitatea națională, participarea la menținerea securității internaționale și la apărarea colectivă în sistemele de alianță militară, precum și la acțiuni de menținere sau de restabilire a păcii.

CAPITOLUL III. FORMAREA PROFESIONALĂ, CERCETAREA ȘI CULTURA.

Art. 65. Spațiul național de formare.
(1) În limita competențelor lor respective, statul și regiunile veghează împreună la calitatea și permeabilitatea spațiului național de formare.
(2) Statul și regiunile își coordonează eforturile și asigură cooperarea lor prin intermediul organelor comune.
(3) Regiunile, în îndeplinirea sarcinilor proprii, se obligă ca filierele de formare generală și căile de formare profesională să dispună de o recunoaștere socială echivalentă.

Art. 66. Educația publică.
(1) Educația publică este responsabilitatea regiunilor.
(2) Regiunile oferă un învățământ de bază suficient, deschis pentru toți copiii. Acest învățământ este obligatoriu și se află sub conducerea sau supravegherea autorităților publice. Acesta este gratuit în școlile publice.
(3) Regiunile oferă o formare specială suficientă pentru copiii și adolescenții handicapați, până cel târziu la împlinirea a celei de-a 20-a aniversări.
(4) În cazul în care eforturile de coordonare nu generează o armonizare a educației publice privind școlarizarea obligatorie, vârsta de intrare la școală, durata și obiectivele nivelelor de învățământ și trecerea de la un nivel la altul, precum și recunoașterea diplomelor, statul legiferează în măsura necesară.
(5) Statul reglementează începutul anului școlar.

Art. 67. Formarea profesională.
(1) Statul legiferează cu privire la formarea profesională.
(2) Statul încurajează diversitatea și permeabilitatea ofertei în acest domeniu.

Art. 68. Învățământul superior.
(1) Statul gestionează învățământul superior. El poate crea, restabili sau gestiona unități de învățământ superior.
(2) Statul susține învățământul superior regional și poate vira contribuții spre instituții din sfera învățământului superior recunoscute de stat.
(3) Statul și regiunile veghează împreună la coordonarea și garantarea asigurării calității în spațiul național al învățământului superior. Astfel, iau în considerare autonomia universitară și a diferitelor colective responsabile și veghează ca instituțiile care au sarcini de aceeași natură să beneficieze de un tratament egal.
(4) Statul și regiunile deleagă anumite competențe organelor comune. Legea definește competențele care pot fi delegate acestor organe și stabilește principiile aplicabile organizării și procedurii în materie de coordonare.
(5) În cazul în care statul și regiunile nu ating obiectivele comune prin eforturile lor de coordonare, statul legiferează cu privire la nivelurile de învățământ și trecerea de la un nivel la altul, formarea continuă și recunoașterea instituțiilor și a diplomelor.
(6) Statul poate asocia sprijinul pentru învățământul superior principiilor de finanțare uniforme și să le subordoneze repartizării sarcinilor între universități, în special în domeniile costisitoare.

Art. 69. Cercetarea.
(1) Statul încurajează cercetarea și inovația.
(2) Statul poate acorda sprijin cercetării în scopul asigurării calității și punerii în aplicare a măsurilor de coordonare între centre de cercetare
(3) Statul poate gestiona, crea sau restabili centre de cercetare.

Art. 70. Formarea profesională continuă.
(1) Statul stabilește principiile aplicabile formării profesionale continue și încurajează formarea profesională continuă.
(2) Legea stabilește domeniile și criteriile.

Art. 71. Ajutoarele destinate formării profesionale.
(1) Statul poate acorda contribuții regiunilor pentru atribuirea de ajutoare pentru formare profesională destinate studenților din universități și din alte instituții de învățământ superior. Totodată poate stabili măsuri de armonizare între regiuni în materie de ajutoare pentru formare profesională, poate stabili principiile aplicabile atribuirii acestor ajutoare.
(2) În completarea măsurilor regionale și respectând autonomia regională în materie de educație publică statul poate, pe de altă parte, să ia măsuri destinate să promoveze formarea profesională.

Art. 72. Încurajarea copiilor și tinerilor.
(1) În îndeplinirea atribuțiilor care le revin, statul și regiunile țin cont de nevoile de dezvoltare și de protecție a copiilor și a tinerilor.
(2) În completarea măsurilor regionale, statul poate favoriza activitățile extrașcolare ale copiilor și tinerilor.

Art. 73. Sportul.
(1) Statul încurajează sportul, în special formarea sportivă.
(2) Statul poate legifera cu privire la practica sportivă de către copii și tineri și poate declara obligativitatea disciplinei sportive în școli.

Art. 74. Cultura.
(1) Cultura este responsabilitatea regiunilor.
(2) Statul poate promova activitățile culturale ce prezintă un interes național, respectiv poate încuraja exprimarea artistică și muzicală, în special prin promovarea formării culturale.
(3) În îndeplinirea atribuțiilor care îi revin, statul ține cont de diversitatea culturală și lingvistică a țării.

Art. 75. Cinematografia.
(1) Statul poate promova producția cinematografică națională, precum și cultura cinematografică.
(2) Totodată, statul, poate legifera cu privire la încurajarea unei oferte de filme diverse și de calitate.

Art. 76. Biserica și statul.
(1) Reglementarea relațiilor între Biserică și stat reprezintă responsabilitatea statului.
(2) În limita competențelor lor respective, statul și regiunile pot lua măsuri corespunzătoare pentru menținerea păcii între membrii diverselor comunități religioase.

CAPITOLUL IV. MEDIUL ÎNCONJURĂTOR ȘI AMENAJAREA TERITORIALĂ.

Art. 77. Dezvoltare durabilă.
(1) Statul și regiunile veghează la stabilirea unui echilibru durabil în natură, în special la capacitatea acesteia de regenerare și utilizarea ei de om.

Art. 78. Protejarea mediului înconjurător.
(1) Statul legiferează cu privire la protejarea omului și a mediului său natural împotriva acțiunilor dăunătoare sau a poluării.
(2) Statul se asigură să prevină acțiuni dăunătoare mediului sau generatoare de poluare. Cheltuielile de prevenire, reparație și daune, rămân în sarcina celor care le produc.
(3) Executarea Dispozițiilor naționale implică și regiunile, în măsura în care aceste acțiuni nu sunt rezervate statului prin lege.

Art. 79. Amenajarea teritorială.
(1) Statul stabilește principiile aplicabile amenajării teritoriale. Acesta impune regiunilor o utilizare judicioasă și atent măsurată a terenului și o ocupare rațională a teritoriului.
(2) Statul încurajează și coordonează eforturile regiunilor și colaborează cu acestea.
(3) Pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, statul și regiunile iau în considerare imperativele privind amenajarea teritorială.

Art. 80. Cadastru.
(1) Măsurarea terenurilor este de competența statului.

(2) Statul legiferează cu privire la măsurarea oficială.
(3) Statul legiferează cu privire la armonizarea informațiilor funciare.

Art. 81. Reședințele secundare.
(1) Reședințele secundare constituie maximum 20 % din parcul de locuințe, respectiv din suprafața brută a terenului locuibil a fiecărei entitățile administrativ teritoriale.
(2) Legea obligă entitățile administrativ teritoriale să publice anual planul lor cu privire la cotele reședințelor principale, precum și stadiul detaliat privind executarea acestora.

Art. 82. Apele.
(1) În limita competențelor sale, statul prevede o utilizare rațională a resurselor de apă, protejarea acestora și lupta împotriva acțiunilor dăunătoare acestora.
(2) Statul stabilește principiile aplicabile conservării și punerii în valoare a resurselor de apă, utilizarea acestora în scopul producerii de energie și răcire, precum și alte intervenții în ciclul hidrologic.
(3) Statul legiferează cu privire la protejarea apelor, menținerea debitelor apelor reziduale în mod corespunzător, amenajarea cursurilor de apă, siguranța barajelor, precum și intervențiile de natură să influențeze precipitațiile.
(4) Statul legiferează cu privire la drepturile referitoare la resursele de apă, care implică mai multe regiuni și stabilește utilizarea acestor resurse. Totodată reglementează, în mod egal, cu privire la aceste drepturi.
(5) Pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, statul ia în considerare interesele regiunilor de unde provine apa.

Art. 83. Pădurile.
(1) Statul se asigură că pădurile pot îndeplini funcția lor de protecție, economică și socială.
(2) Statul stabilește principii aplicabile de protecție a pădurilor.
(3) Statul încurajează măsurile de conservare a pădurilor.
(4) Statul ia măsuri pentru ca suprafața împădurită a României să fie cuprinsă într-un procent de minimum 38% din suprafața totală a teritoriului său.

Art. 84. Protejarea naturii și a patrimoniului.
(1) Protejarea naturii și patrimoniului reprezintă competența regiunilor.
(2) Pentru îndeplinirea sarcinilor ce îi revin, statul ia în considerare obiectivele privind protejarea naturii și a patrimoniului. Acesta protejează peisajele, aspectul localităților, siturile istorice și monumentele naturale și culturale; totodată conservă integritatea acestora.
(3) Statul susține eforturile desfășurate cu scopul de a proteja natura și patrimoniul și de a obține sau de a salva, prin intermediul unui contract sau a unei exproprieri, obiectivele ce prezintă un interes național.
(4) Statul legiferează cu privire la protejarea faunei și florei, precum și cu privire la păstrarea mediului natural a acestora în diversitatea sa. Statul protejează speciile pe cale de dispariție.
(5) Mlaștinile și locurile mlăștinoase, de o frumusețe aparte, care prezintă un interes național, sunt protejate. Este interzisă amenajarea de instalații sau modificarea terenului în aceste locuri. Fac excepție amenajările care servesc la protejarea acestor zone și la continuarea exploatării lor în scopuri agricole.

Art. 85. Pescuitul și vânătoarea.
(1) Statul stabilește principiile aplicabile practicării pescuitului și vânătorii, în special conservarea diversității speciilor de pește, de mamifere sălbatice și de păsări.

Art. 86. Protejarea animalelor.
(1) Statul legiferează cu privire la protejarea animalelor.
(2) Statul reglementează, în special:
a) deținerea animalelor și felul de a le trata;
b) experimentele pe animale și atingerile aduse integrității animalelor vii;
c) folosirea animalelor;
d) importul de animale și de produse de origine animală;
e) comercializarea și transportul de animale;
f) sacrificarea animalelor.
(3) Regiunile sunt obligate să impună respectarea legislației naționale în măsura în care această responsabilitate nu este rezervată statului prin lege.

CAPITOLUL V. LUCRĂRILE PUBLICE ȘI TRANSPORTURILE.

Art. 87. Lucrările publice.
(1) Statul poate, în interesul țării sau a unei părți importante a acesteia, să realizeze lucrări publice și să exploateze lucrări publice sau să încurajeze realizarea acestora.

Art. 88. Circulație rutieră.
(1) Statul legiferează cu privire la circulația rutieră.
(2) Statul exercită o supraveghere crescută asupra drumurilor de importanță națională; statul poate determina drumurile de tranzit care trebuie să rămână deschise traficului rutier. Utilizarea drumurilor publice este scutită de taxe.

Art. 89. Drumurile naționale.
(1) Statul asigură crearea unei rețele de drumuri naționale și veghează ca aceste drumuri să fie utilizabile.
(2) Statul construiește, întreține și exploatează drumurile naționale. Tot el suportă costurile aferente acestora. Aceasta poate încredința aceste atribuții, parțial sau total, regiunilor, organismelor publice, private sau mixte.

Art. 90. Redevențele pentru circulația privind traficul greu.
(1) Statul poate percepe pentru circulația privind traficul greu o redevență proporțională prestațiilor sau consumului, dacă acest trafic cauzează comunității costuri neacoperite de alte prestații sau redevențe.
(2) Produsul net al redevenței servește la acoperirea cheltuielilor legate de circulația rutieră.
(3) Regiunile primesc o parte a produsului net al acestei redevențe.

Art. 91. Impozitul pentru consumul de carburanți și alte redevențe privind circulația.
(1) Statul poate percepe un impozit pentru consumul de carburanți.
(2) Totodată statul percepe o redevență pentru utilizarea drumurilor naționale pentru vehiculele motorizate și remorcile acestora care nu sunt supuse redevenței privind circulația traficului greu.
(3) Statul alocă jumătate din produsul net din impozitul pentru consumul de carburanți, cu excepția carburanților de aviație și marină, și produsul net al redevenței pentru utilizarea drumurilor naționale finanțării următoarelor sarcini și cheltuieli, care sunt strâns legate de circulația rutieră:
a) construirea, întreținerea și exploatarea drumurilor naționale;
b) măsuri destinate promovării traficului combinat și transportului de vehicule rutiere însoțite;
c) măsuri destinate ameliorării infrastructurilor de transport în orașe și aglomerări urbane;
d) contribuții destinate drumurilor principale; contribuții pentru realizarea lucrărilor de protecție împotriva dezastrelor cauzate de elementele;
e) naturale și pentru măsurile de protecție a mediului și a peisajului pe care circulația rutieră le impune;
f) participarea generală a regiunilor la finanțarea;
g) drumurilor deschise circulației vehiculelor cu motor.

Art. 92. Impozitul pentru consumul de carburanți și alte redevențe privind aviația.
(1) Statul alocă jumătate din produsul net, rezultat din impozitul pentru consumul de carburanți de aviație, finanțării următoarelor sarcini și cheltuieli, care sunt strict legate de traficul aerian:
a) contribuții pentru măsurile de protecție a mediului, pe care traficul aerian le impune;
b) contribuții pentru măsuri de siguranță destinate protejării traficului aerian împotriva infracțiunilor, mai ales împotriva atentatelor teroriste și a deturnărilor de avioane, atâta timp cât acestea nu revin autorităților publice;
c) contribuții pentru măsuri privind promovarea unui nivel ridicat de siguranță tehnică în traficul aerian.

Art. 93. Impozitul pentru consumul de carburanți și alte redevențe privind marina.
(1) Statul alocă jumătate din produsul net din impozitul pentru consumul de carburanți de marină finanțării următoarelor sarcini și cheltuieli, care sunt strict legate de traficul naval:
a) contribuții pentru măsurile de protecție a mediului, pe care traficul naval le impune;
b) contribuții pentru măsuri de siguranță destinate protejării traficului naval împotriva infracțiunilor, atâta timp cât acestea nu revin autorităților publice;
c) contribuții pentru măsuri privind promovarea unui nivel ridicat de siguranță tehnică în traficul naval.
(2) Dacă sumele colectate nu sunt suficiente pentru finanțarea sarcinilor și cheltuielilor legate de circulația rutieră, aeriană și navală statul percepe pentru carburanții în cauză un supliment la impozitul pentru consum.

Art. 94 Transporturile.
(1) Legislația privind transportul feroviar, telefericele, navigația, aviația și navigația în spațiu este de competența statului.

Art. 95. Drumurile și potecile turistice.
(1) Statul stabilește principiile aplicabile rețelelor de drumuri și poteci turistice.
(2) Statul poate sprijini și coordona măsurile regiunilor privind amenajarea și întreținerea acestor rețelelor de drumuri și poteci turistice.
(3) Pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, ia în considerare rețelele de drumuri și poteci turistice și înlocuiește drumurile și potecile pe care trebuie să le elimine.

CAPITOLUL VI. ENERGIA ȘI COMUNICAȚIILE.

Art. 96. Politica energetică.
(1) În limitele competențelor lor respective, statul și regiunile se angajează să promoveze o aprovizionare energetică suficientă, diversificată, sigură, optimă din punct de vedere economic, și care să respecte mediul înconjurător, precum și un consum economic și rațional de energie.
(2) Statul stabilește principiile aplicabile utilizării de energii indigene și regenerabile, precum și cele ale utilizării eficiente și raționale a energiei.
(3) Statul legiferează cu privire la consumul de energie al instalațiilor, vehiculelor și aparatelor. Acesta favorizează dezvoltarea tehnicilor energetice, în special în domeniile economiilor de energie și a energiilor regenerabile.
(4) Măsurile privind consumul de energie în clădiri sunt, mai întâi de toate, responsabilitatea regiunilor.
(5) În politica sa energetică, statul ia în considerare eforturile regiunilor, localităților și a mediilor economice; totodată ia în considerare realitățile fiecărei Regiuni și limitele a ceea ce este suportabil din punct de vedere economic.

Art. 97. Energia nucleară.
(1) Legislația privind energia nucleară este de competența statului.

Art. 98. Transportul de energie.
(1) Statul legiferează cu privire la transportul și furnizarea de electricitate.
(2) Legislația privind instalațiile de transport prin conducte a combustibilului sau a carburanților lichizi sau gazoși este de competența statului.

Art. 99. Serviciile poștale și de telecomunicații.
(1) Serviciile poștale și de telecomunicații sunt de competența statului.
(2) Statul veghează ca un serviciu universal suficient în materie de servicii poștale și telecomunicații să fie asigurat la un preț rezonabil în toate regiunile țării. Tarifele sunt stabilite în conformitate cu principii uniforme.

Art. 100. Radioul și televiziunea.
(1) Legislația cu privire la radio și televiziune, precum și celelalte forme de difuzare a producțiilor și a informațiilor referitoare la telecomunicațiile publice sunt de competența statului.
(2) Radio-lu și televiziunea contribuie la formarea și dezvoltarea culturală, la libera formare a opiniei și la divertisment. Acestea iau în considerare particularitățile țării și necesitățile regiunilor. Totodată prezintă evenimentele cu exactitate și reflectă, în mod echitabil, diversitatea opiniilor.
(3) Independența radio-ului și televiziunii, precum și autonomia privind elaborarea programelor, sunt garantate.
(4) Situația și rolul celorlalte mijloace media, în special a presei, trebuie luate în considerare.
(5) Reclamațiile referitoare la programe pot fi supuse unei autorități independente.

CAPITOLUL VII. ECONOMIA.

Art. 101. Principii de ordin economic.
(1) Statul respectă principiul libertății economice.
(2) Statul veghează la protejarea intereselor economiei naționale și contribuie, împreună cu sectorul privat al economiei, la prosperitatea și siguranța economică a populației.
(3) În limitele atribuțiilor lor, statul și regiunile asigură crearea unui mediu favorabil sectorului privat.
(4) Derogările de la principiul de libertate economică, în special măsurile ce amenință concurența, nu sunt admise decât dacă sunt prevăzute de Constituție.

Art. 102. Activitate economică lucrativă privată.
(1) Statul legiferează cu privire la exercitarea activităților economice lucrative private.
(2) Statul asigură crearea unui spațiu economic național unic.

Art.103. Politica în materie de concurență.
(1) Statul legiferează în scopul de a lupta împotriva consecințelor sociale și economice dăunătoare a cartelelor și a altor forme de limitare a concurenței.
(2) Statul ia măsuri:
a) cu scopul de a împiedica stabilirea de prețuri abuzive de către societăți sau organizații de drept privat sau de drept public prin ocuparea unei poziții dominante pe piață;
b) cu scopul de a lupta împotriva concurenței neloiale.

Art.104. Economia națională.
(1) Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență.
(2) Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;
b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;
c) stimularea cercetării științifice și tehnologice naționale, a artei și protecția dreptului de autor;
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național;
e) refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic;
f) dezvoltarea industriei autohtone și a agriculturii ecologice;
g) crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții;
h) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanță cu obiectivele Uniunii Europene.

Art. 105. Protecția consumatorilor.
(1) Statul ia măsuri pentru protejarea consumatorilor.
(2) Statul legiferează cu privire la căile de atac disponibile pentru organizațiile de consumatori. În domeniul legislației privind concurența neloială, aceste organizații beneficiază de aceleași drepturi ca și asociațiile profesionale și economice.
(3) Statul prevede o procedură de conciliere sau o procedură judiciară simplă și rapidă pentru litigiile a căror valoare litigioasă nu depășește o sumă determinată. Parlamentul stabilește această sumă.

Art. 106. Băncile și asigurările.
(1) Statul legiferează cu privire la bănci și burse.
(2) Statul legiferează cu privire la serviciile financiare din alte domenii.
(3) Statul legiferează cu privire la asigurările private.

Art. 107. Politica monetară.
(1) Moneda este de competența statului; dreptul de a bate monedă și cel de a emite bancnote aparține exclusiv statului.
(2) În calitatea sa de bancă centrală independentă, Banca Națională a României duce o politică monetară care servește intereselor generale ale țării; ea este administrată cu sprijinul și sub supravegherea statului.
(3) Banca națională constituie, din veniturile sale, rezerve monetare suficiente, dintre care o parte trebuie să fie în aur.
(4) Banca națională virează cel puțin două treimi din beneficiul ei net regiunilor.

Art. 108. Politica conjuncturală.
(1) Statul ia măsuri cu scopul de a asigura o evoluție constantă a conjuncturii și, în special, cu scopul de a preveni și combate șomajul și inflația.
(2) Statul ia în considerare dezvoltarea economică proprie fiecărei regiuni și colaborează cu regiunile și mediile economice.
(3) În domeniile creditului și al operațiunilor valutare, de comerț exterior și finanțe publice, Banca Națională poate, la nevoie, deroga de la principiul libertății economice.
(4) Statul, regiunile și entitățile administrativ teritoriale stabilesc politica lor bugetară, luând în considerare situația conjuncturală.

(5) Cu scopul de a stabiliza conjunctura, statul poate, temporar, să perceapă suplimente sau să acorde reduceri a impozitelor și taxelor ce reies din dreptul național. Fondurile colectate trebuie înghețate; atunci când măsura este ridicată, impozitele și taxele directe sunt rambursate individual, iar impozitele și taxele indirecte sunt afectate acordării de reduceri sau creării de locuri de muncă.
(6) Statul poate obliga societățile să creeze rezerve de criză; în acest scop, ea oferă scutiri fiscale, respectiv poate obliga regiunile să ofere și ele la rândul lor aceste scutiri. Atunci când rezervele sunt eliberate, societățile pot decide în mod liber asupra locurilor de muncă în limita afectărilor prevăzute de lege.

Art. 109. Politica economică externă.
(1) Statul veghează la protejarea intereselor economiei naționale în străinătate.
(2) În cazuri speciale, statul poate lua măsuri cu scopul de a proteja economia națională. Totodată poate, dacă este necesar, deroga de la principiul libertății economice.

Art. 110. Aprovizionarea țării.
(1) Statul asigură aprovizionarea țării cu bunuri și servicii de primă necesitate, pentru a putea face față amenințării unui război, unei alte manifestații de forță sau unei grave penurii pe care economia nu este în măsură să le remedieze prin mijloace proprii. Acesta ia măsurile preventive.
(2) Statul poate, dacă este necesar, deroga de la principiul libertății economice.

Art. 111. Politica structurală.
(1) Statul poate sprijini regiunile în pericol economic pentru a asigura subzistența lor.
(2) Statul poate sprijini, dacă consideră necesar, sectoare economice și profesii.
(3) Statul poate, dacă este necesar, deroga de la principiul libertății economice.

Art. 112. Agricultura.
(1) Statul se asigură că, printr-o producție îndeplinind simultan exigențele dezvoltării durabile și cele ale pieței, agricultura contribuie în mod substanțial la:
a) siguranța aprovizionării populației din producția internă;
b) conservarea resurselor naturale și menținerea spațiului rural;
c) ocuparea descentralizată a teritoriului.
(2) În completarea măsurilor de întrajutorare care pot fi solicitate, în mod rezonabil, de agricultori și derogând, dacă este necesar, de la principiul libertății economice, statul încurajează exploatările țărănești care cultivă solul.
(3) Statul elaborează măsurile astfel încât agricultura să răspundă multiplelor sale funcții. Competențele și obligațiile statului în agricultură sunt în special următoarele:
a) statul completează venitul agricol prin plăți directe cu scopul de a remunera în mod echitabil prestațiile acordate, cu condiția ca exploatatorul să certifice faptul că îndeplinește cerințele privind caracterul ecologic;
b) statul încurajează prin măsuri stimulatorii economice dezvoltarea micii gospodării țărănești, a fermelor mici și mijlocii;
c) statul încurajează, prin intermediul măsurilor stimulatorii economice, formele de exploatare care funcționează mai ales în acord cu natura și respectă mediul înconjurător și animalele;
d) statul adoptă legi cu privire la declarația de proveniență, de calitate, a metodelor de producție și procedeelor de transformare a produselor alimentare;
e) statul protejează mediul împotriva daunelor privind utilizarea abuzivă a îngrășămintelor, produselor chimice și a altor materiale auxiliare;
f) statul poate încuraja cercetarea, extinderea și formarea agricolă, respectiv poate acorda ajutoare pentru investiții;
g) statul poate adopta legi cu privire la consolidarea proprietății funciare rurale și acordă, în acest sens, credite agricole cu alocare specială din resursele sale.

Art. 113. Alcoolul.
(1) Legislația privind fabricarea, importul, rectificarea și vânzarea de alcool obținut prin distilare este de competența statului. Aceasta ia în considerare mai ales efectele nocive ale consumului de alcool.

Art. 114. Jocurile de noroc.
(1) Statul legiferează cu privire la jocurile de noroc ținând cont de interesele regiunilor.
(2) Statul trebuie să acorde o concesiune pentru a deschide și a exploata un cazinou. Atunci când această concesiune este acordată, statul ia în considerare realitățile regionale.
(3) Statul percepe pentru veniturile realizate din exploatarea jocurilor de noroc un impozit care nu trebuie să depășească 80 % din produsul brut al jocurilor de noroc. Acest impozit este alocat asigurării de limită de vârstă, de urmași și de invaliditate.
(4) Autorizarea și supravegherea următoarelor jocuri de noroc este de competența regiunilor:
a) jocurile la care pot participa un număr nelimitat de persoane din mai multe locuri și a cărui rezultat este determinat de o tragere la sorți obișnuită sau de un procedeu analog, cu excepția sistemelor de jack pot a caselor de jocuri;
b) pariurile sportive;
c) jocuri de îndemânare.
(5) Alin. 2 și 3 se aplică și jocurilor de noroc operate printr-o rețea de comunicare electronică.
(6) Statul și regiunile iau în considerare pericolele inerente jocurilor de noroc. Drept pentru care adoptă Dispozițiile legislative și măsurile de supraveghere adecvate pentru a asigura o protecție adaptată particularităților jocurilor, precum și locului și modului de operare a ofertei.
(7) Regiunile se asigură că beneficiile nete din jocurile vizate la alin. 3, lit. a și b, sunt integral alocate în scopuri cu utilitate publică, mai ales în domeniul cultural, social și sportiv.
(8) Statul și regiunile își coordonează eforturile pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin. Legea instituie în acest sens un organ comun format în mod egal din membrii autorităților de execuție a statului și membrii autorităților de execuție a regiunilor.

Art. 115. Armele și materialele de război.
(1) Statul legiferează pentru a lupta împotriva folosirii abuzive a armelor, a accesoriilor acestora și a munițiilor.
(2) Aceasta adoptă legi privind fabricarea, achiziția, distribuirea, importul, exportul și tranzitul materialului de război.

CAPITOLUL VIII. Locuința, locul de muncă, securitatea socială și sănătatea.

Art. 116. Încurajarea construirii de locuințe și accesul la împroprietărire.
(1) Statul încurajează construirea de locuințe, precum și achiziția de apartamente și case familiale pentru uzul personal al persoanelor particulare, respectiv încurajează activitățile constructorilor și organizațiilor care se ocupă de construirea locuințelor de utilitate publică.
(2) Statul încurajează mai ales achiziția și amenajarea terenurilor pentru construirea de locuințe, raționalizarea construcției, scăderea costului acesteia, precum și scăderea costurilor de locuit.
(3) Statul legiferează cu privire la amenajarea terenurilor pentru construirea de locuințe și raționalizarea construcțiilor.
(4) Statul ia în considerare interesele familiilor și persoanelor în vârstă, a persoanelor cu handicap sau a celor aflate în nevoie.

Art. 117. Contractul de închiriere.
(1) Statul legiferează pentru a lupta împotriva abuzurilor în materie de contracte de închiriere, în special privind chiriile abuzive, precum și cu privire la anularea evacuărilor abuzive și prelungirea contractului de închiriere pentru o perioadă determinată.
(2) Statul legiferează cu privire la caracterul obligatoriu general al contractelor-cadru de închiriere. Pentru a putea fi declarate ca având caracter obligatoriu general, aceste contracte trebuie să țină cont de interesele legitime ale minorităților și de particularitățile regionale și să respecte principiul egalității în fața legii.

Art. 118. Locurile de muncă.
(1) Statul legiferează cu privire la:
a) protecția angajaților;
b) relațiile între angajatori și angajați, în special cu privire la reglementarea în comun a chestiunilor care implică deopotrivă compania și domeniul profesional;
c) extinderea domeniului de aplicare a convențiilor colective de muncă.
(2) Domeniul de aplicare a unei convenții colective de muncă nu poate fi extins decât dacă această convenție ia în considerare, în mod echitabil, interesele legitime ale minorităților și particularitățile regionale, și respectă principiul egalității în fața legii și libertatea sindicală.
(3) Zilele declarate sărbători naționale, conform legii, sunt asociate duminicilor din punct de vedere a dreptului muncii; acestea sunt remunerate.

Art. 119. Pensia de limită de vârstă, de urmași și de invaliditate.
(1) Statul ia măsuri pentru a asigura o pensie de limită de vârstă, de urmași și de invaliditate suficientă. Această pensie se bazează pe trei piloni care sunt: asigurarea națională de limită de vârstă, de urmași și de invaliditate, pensia profesională și pensia individuală.
(2) Statul se asigură că asigurarea națională de limită de vârstă, de urmași și de invaliditate, precum și pensia profesională pot îndeplini funcția lor în manieră durabilă.
(3) Statul poate obliga regiunile să acorde scutiri fiscale instituțiilor care se ocupă cu asigurarea națională de limită de vârstă, de urmași și de invaliditate sau cu pensia profesională, precum și scutiri fiscale asiguraților și angajatorilor acestora pentru cotizațiile vărsate și sumele care fac obiectul unui drept de expectativă.
(4) În colaborare cu regiunile, statul încurajează pensia individuală, în special prin măsuri fiscale și printr-o politică ce facilitează accesul la împroprietărire.

Art. 120. Asigurarea de limită de vârstă, de urmași și de invaliditate.
(1) Statul legiferează cu privire la asigurarea de limită de vârstă, de urmași și de invaliditate.
(2) În ceea ce privește asigurarea de limită de vârstă, de urmași și de invaliditate, statul respectă următoarele principii:
a) asigurarea este obligatorie și conferă prestații în numerar și în natură;
b) pensiile trebuie să acopere necesitățile esențiale în mod corespunzător;
c) pensiile sunt ajustate cel puțin în funcție de inflație.
(3) Asigurarea este finanțată:
a) prin cotizațiile asiguraților; atunci când asiguratul este salariat, angajatorul suportă jumătate din valoarea contribuției;
b) prin prestații de la stat.
(4) Prestațiile de la stat nu depășesc jumătate din cheltuieli.
(5) Prestațiile de la stat sunt finanțate cu precădere din produsul net realizat din impozitul pe tutun, băuturi distilate și din impozitul pe venituri din jocuri de noroc.

Art. 121. Prestațiile complementare.
(1) Statul și regiunile alocă prestații complementare dacă asigurarea de limită de vârstă, de urmași și de invaliditate nu acoperă necesitățile de bază.
(2) Legea fixează valoarea prestațiilor complementare și definește sarcinile și competențele statului și ale regiunilor.

Art. 122. Încurajarea integrării persoanelor invalide.
(1) Statul încurajează integrarea persoanelor invalide prin prestații în numerar și în natură. În acest scop, aceasta poate utiliza resursele financiare ale asigurării de invaliditate.
(2) Regiunile încurajează integrarea persoanelor invalide, mai ales prin contribuții destinate construirii și funcționării de instituții care au ca scop oferirea unei locuințe și a unui loc de muncă pentru aceștia.
(3) Legea stabilește obiectivele, principiile și criteriile de integrare a persoanelor invalide.

Art. 123. Ajutorul dat persoanelor în vârstă și celor cu handicap.
(1) Regiunile asigură ajutor și îngrijiri medicale la domiciliu pentru persoanele în vârstă și cele cu handicap.
(2) Statul sprijină eforturile desfășurate la scară națională în favoarea persoanelor în vârstă și a celor cu handicap. În acest scop, aceasta poate utiliza resursele financiare ale asigurării de limită de vârstă, de urmași și de invaliditate.

Art. 124. Pensia profesională.
(1) Statul adoptă legi cu privire la pensia profesională.
(2) Astfel, aceasta respectă următoarele principii:
a) pensia profesională combinată cu asigurarea de limită de vârstă, de urmași și de invaliditate permite asiguratului menținerea, în manieră apropriată, a nivelului său de trai anterior;
b) pensia profesională este obligatorie pentru salariați; legea poate să prevadă excepții;
c) angajatorul trebuie să-și asigure salariații pe lângă o instituție de pensii; la nevoie, statul îi poate oferi posibilitatea asigurării salariaților la o instituție de pensii națională;
d) persoanele care exercită o activitate independentă se pot asigura la o instituție care se ocupă de pensii cu titlu facultativ;
e) Statul poate declara obligativitatea pensiei pentru anumite categorii de persoane care exercită o activitate independentă, la modul general sau pentru a acoperi riscurile particulare.
(3) Pensia este finanțată din cotizațiile asiguraților; atunci când asiguratul este salariat, angajatorul preia costurile a jumătate din valoarea contribuției.
(4) Instituțiile care se ocupă de pensie trebuie să îndeplinească cerințele minime stabilite de legislația națională; pentru a soluționa probleme particulare, statul poate să prevadă măsuri aplicabile la nivel național.

Art. 125. Asigurarea de șomaj.
(1) Statul legiferează cu privire la asigurarea de șomaj.
(2) Astfel, aceasta respectă următoarele principii:
a) asigurarea garantează o compensație adecvată în caz de pierdere a venitului și susține măsurile destinate prevenirii și combaterii șomajului;
b) afilierea este obligatorie pentru salariați; legea poate să prevadă excepții;
c) persoanele care exercită o activitate independentă se pot asigura cu titlu facultativ.
(3) Asigurarea de șomaj este finanțată din cotizațiile asiguraților; când asiguratul este salariat, angajatorul preia costurile a jumătate din valoarea contribuției.
(4) Statul și regiunile acordă ajutoare financiare în circumstanțe excepționale.
(5) Statul poate adopta Dispoziții cu privire la ajutorul social pentru șomeri.

Art. 126. Asistența acordată persoanelor aflate în dificultate.
(1) Persoanele aflate în dificultate sunt asistate de regiunea de domiciliu. Statul reglementează excepțiile și competențele.

Art. 127. Alocațiile familiale și asigurarea de maternitate.
(1) În îndeplinirea sarcinilor ce îi revin, statul ia în considerare nevoile familiei. Acesta poate sprijini măsurile destinate să protejeze familia.
(2) Statul poate legifera cu privire la alocațiile familiale, respectiv poate gestiona o casă națională de compensare în materie de alocații familiale.
(3) Statul instituie o asigurare de maternitate. De asemenea, acesta, poate supune obligativității de a cotiza persoanele care nu pot beneficia de prestații de asigurări.
(4) Statul poate declara obligatorie afilierea la o casă de compensare familială și asigurarea de maternitate, în mod general sau pentru anumite categorii de persoane, și poate legifera ca prestațiile sale să depindă de o contribuție echitabilă a regiunilor.

Art. 128. Asigurarea de boală și asigurarea de accidente.
(1) Statul legiferează cu privire la asigurarea de boală și cea de accidente.
(2) Statul poate declara obligatorii asigurările de boală și de accidente, în mod general sau pentru anumite categorii de persoane.

Art. 129. Protecția sănătății.
(1) În limitele competențelor sale, statul ia măsuri pentru a proteja sănătatea.
(2) Statul legiferează cu privire la:
a) utilizarea produselor alimentare, precum și a agenților terapeutici, a stupefiantelor, a organismelor, a produselor chimice și a obiectelor care pot reprezenta un pericol pentru sănătate;
b) lupta împotriva bolilor transmisibile, a bolilor foarte răspândite și a bolilor foarte periculoase, proprii omului și animalelor;
c) protejarea împotriva radiaților ionizante.

Art. 130. Medicina complementară.
(1) Statul și regiunile prevăd, în limitele atribuțiilor ce le revin, luarea în considerare a medicinei complementare.

Art. 131. Cercetare pe ființa umană.
(1) Statul adoptă legi cu privire la cercetarea pe ființa umană, în măsura în care protejarea demnității umane și a personalității impun acest aspect. Astfel, statul asigură libertatea de cercetare și ia în considerare importanța cercetării pentru sănătate și societate.
(2) Statul respectă următoarele principii, în materie de cercetare biologică și medicală ce implică persoane:
a) un proiect de cercetare nu poate fi realizat decât dacă persoana care participă la acesta sau persoana desemnată prin lege și-a dat consimțământul în urma informării prealabile; legea poate să prevadă excepții; un refuz este posibil în orice caz;
b) riscurile și constrângerile suportate de persoanele care participă la un proiect de cercetare nu trebuie să fie disproporționate în raport cu utilitatea proiectului;

c) un proiect de cercetare nu poate fi realizat pe persoane fără discernământ, decât dacă astfel de rezultate echivalente nu pot fi obținute de la persoanele cu discernământ; atunci când proiectul de cercetare nu permite oferirea unui beneficiu direct pentru persoanele fără discernământ, riscurile și constrângerile trebuie să fie minime;
d) printr-o expertiză independentă a proiectului de cercetare trebuie să fi stabilit că protecția persoanelor participante la acest proiect este garantată.

Art. 132. Procreare asistată medical și ingineria genetică în sfera umanului.
(1) Ființa umană trebuie să fie protejată împotriva abuzurilor în materie de procreare asistată medical și inginerie genetică.
(2) Statul legiferează cu privire la utilizarea patrimoniului germinal și genetic uman. Astfel, acesta veghează la protejarea demnității umane, a personalității și a familiei și respectă cu precădere următoarele principii:
a) orice formă de clonare și orice intervenție asupra patrimoniului genetic de gameți și embrioni umani sunt interzise;
b) practicile de eugenie, în special a celor care au drept scop selecția persoanelor, sunt interzise (CDFUE);
c) moștenirea genetică și germinală neumană nu poate fi transferată patrimoniului germinal uman și nici nu poate fi fuzionată cu acesta;
d) utilizarea unor metode de procreare asistată medical nu este autorizată decât atunci când sterilitatea sau pericolul transmiterii unei boli grave nu pot fi îndepărtate în alt mod, și nu pentru a dezvolta la copii anumite calități sau pentru a face cercetare;
e) fecundarea de ovule umane în afara corpului femeii nu este permisă decât în condițiile prevăzute de lege; totodată nu pot fi dezvoltate în afara corpului femei până la stadiul de embrioni decât numărul de ovule umane care pot fi reimplantate imediat;
f) donarea de embrioni și orice formă de maternitate surogat sunt interzise;
g) nu se poate face comerț cu materialul germinal uman și nici cu produsele rezultate din embrioni;
h) moștenirea genetică a unei persoane nu poate fi analizată, înregistrată și comunicată decât cu acordul acesteia sau în virtutea unei legi;
i) orice persoană are acces la datele referitoare la genealogia sa.

Art. 133. Medicina transplantului.
(1) Statul adoptă Dispoziții în domeniul transplantelor de organe, de țesuturi și de celule. În acest mod asigură protejarea demnității umane, a personalității și a sănătății.
(2) Statul asigură o repartizare echitabilă a organelor.
(3) Donarea de organe, de țesuturi și de celule umane este gratuită. Comerțul cu organe umane este interzis.
(4) Este interzisă utilizarea corpului uman și a părților sale, ca atare, ca sursă de profit.

Art. 134. Ingineria genetică în sfera neumană.
(1) Ființa umană și mediul înconjurător trebuie să fie protejate împotriva abuzurilor în materie de inginerie genetică.
(2) Statul legiferează cu privire la utilizarea patrimoniului germinal și genetic al animalelor, plantelor și a altor organisme. Prin aceasta statul respectă integritatea organismelor vii și siguranța ființei umane, a animalelor și a mediului înconjurător, respectiv protejează diversitatea genetică a speciilor animale și vegetale.

CAPITOLUL IX. Regimul de ședere și de stabilire a cetățenilor străini.

Art. 135. Regimul de ședere și de stabilire a cetățenilor străini.
(1) Legislația privind intrarea în România, ieșirea, șederea și stabilirea cetățenilor străini, precum și acordarea azilului sunt de competența statului.
(2) Dreptul de azil este garantat cu respectarea normelor prevăzute de Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 și de Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaților și în conformitate cu Tratatul privind Uniunea Europeană și cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
(3) Cetățenii străini care reprezintă o amenințare pentru siguranța țării pot fi expulzați din România.
(4) Expulzările colective sunt interzise.
(5) Sunt privați de titlul de ședere, indiferent de statutul lor, respectiv de toate drepturile de ședere în România:
a) cei care au fost condamnați printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru crimă, viol, sau oricare altă infracțiune sexuală gravă, pentru un act de violență de altă natură, cum ar fi cel de jaf armat, trafic de persoane, de droguri sau efracție;
b) cei care au încasat, în mod abuziv, prestațiile privind asigurările sociale sau cele de ajutor social.
(6) Legislatorul precizează faptele care constituie infracțiuni vizate la aliniat (3). Acesta poate adăuga și alte fapte constitutive.
(7) Cetățenii străini care, în baza alineatelor (3) și (4), sunt deposedați de titlul de ședere, precum și de toate drepturile de ședere în România, trebuie să fie expulzați din țară de autoritățile competente și să li se aplice o interdicție de a intra pe acest teritoriu, care poate fi între 5 și 15 ani. În caz de recidivă, interdicția de a intra pe teritoriul României va fi stabilită la 20 de ani.
(8) Cetățenii străini care încalcă interdicția de a intra pe teritoriul României sau cei care intră ilegal, sub orice formă, sunt sancționați conform legii. Legislatorul stabilește Dispozițiile corespunzătoare.

CAPITOLUL X. Dreptul civil, dreptul penal, metrologia.

Art. 136. Dreptul civil.
(1) Legislația în materie de drept civil și procedură civilă este de competența statului.

Art. 137. Dreptul penal.
(1) Legislația în materie de drept penal și procedură penală este de competența statului.
(2) Organizarea și administrarea judiciară, precum și executarea pedepselor și a măsurilor în materie de drept penal, sunt de competența statului.
(3) Statul legiferează în ceea ce privește executarea pedepselor și a măsurilor. Deopotrivă poate acorda regiunilor contribuții pentru:
a) crearea unor Instituții;
b) sprijinirea Instituțiilor unde sunt implementate măsurile educative pentru copii, adolescenți sau tineri adulți.

Art. 138. Delicvența sexuală și violența.
(1) În cazul în care un delincvent sexual sau violent este descris ca fiind extrem de periculos și neamendabil pe durata expertizelor necesare judecății, trebuie închis pe viață, datorită riscului crescut de recidivă. Orice eliberare anticipată este exclusă.

(2) O nouă expertiză se efectuează doar dacă noi dovezi științifice permit stabilirea faptului că delincventul poate fi amendat, respectiv că acesta nu mai reprezintă un pericol pentru comunitate. Autoritatea care decide suspendarea închiderii, având în vedere aceste expertize, este responsabilă în caz de recidivă.
(3) Orice expertiză privind delincventul este determinată de cel puțin doi experți independenți, care iau în considerare toții factorii relevanți.

Art. 139. Imprescriptibilitatea urmăririi penale și a pedepsirii aferente pentru autorii faptelor de ordin sexual sau pornografic asupra copiilor minori.
(1) Urmărirea penală și sancționarea pentru o faptă pasibilă de pedeapsă de ordin sexual sau pornografic asupra unui copil minor sunt imprescriptibile.

Art. 140. Ajutorul acordat victimelor infracțiunilor.
(1) Statul și regiunile se asigură că victimele unei infracțiuni, a căror integritate este afectată din punct de vedere fizic, psihic sau sexual beneficiază de un ajutor și primesc o indemnizație corectă, dacă acestea se confruntă cu dificultăți materiale din cauza infracțiunii.

Art. 141. Metrologia.
(1) Legislația privind metrologia depinde de jurisdicția statului.

CAPITOLUL XI. Sistemul financiar.

Art. 142. Principii.
(1) Statul, regiunile și administrațiile comunale (orășenești) mențin un echilibru cu privire la cheltuielile și veniturile lor.
(2) Statul, regiunile și administrațiile comunale (orășenești) trebuie să fie autorizate prin lege să emită o datorie publică sau să acceseze împrumuturi.
(3) Împrumuturile destinate plății dobânzilor și recuperării capitalului din datoria publică a statului, regiunilor, sau administrațiilor comunale (orășenești) sunt incluse în cheltuielile bugetare, iar plata acestora reprezintă o prioritate absolută. Aceste alocări bugetare nu pot face obiectul amendamentelor ori modificărilor, atât timp cât respectă condițiile din legea de emitere.
(4) Plafonul cheltuielilor totale care urmează a fi aprobate în buget este stabilit în funcție de veniturile estimate, având în vedere situația conjuncturală.
(5) Doar în caz de dezastre naturale, recesiune economică sau situații excepționale care depășesc controlul statului și afectează semnificativ situația financiară sau sustenabilitatea economică ori socială a statului se poate justifica o creștere apropriată a plafonului de cheltuieli. Parlamentul decide cu majoritate absolută o astfel de creștere.
(6) O lege organică stabilește principiile menționate în acest articol, cât și participarea la procedurile respective a organelor de coordonare instituțională a politicii fiscale a Administrației Prezidențiale și a susținerii financiare. În orice caz, legea organică se referă la:
a) împrejurările excepționale pentru depășirea limitelor cheltuielilor bugetare și datoriei publice și maniera și momentul în care trebuie remediate abaterile de la acestea;
b) responsabilitatea fiecărei administrații publice în caz de încălcare a obiectivelor stabilității bugetare.
(7) Volumul datoriei publice a tuturor administrațiilor publice în raport cu produsul intern brut al statului nu trebuie să depășească punctul de referință stabilit prin Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
(8) În cazul în care cheltuielile totale din contul de stat depășesc plafonul stabilit cheltuielile suplimentare vor fi compensate în anii următori.
(9) Formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege.
(10) Moneda națională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. În condițiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaște circulația și înlocuirea monedei naționale cu aceea a Uniunii Europene. Trecerea la moneda UE se supune mai întâi referendumului național.

Art. 143. Principii care reglementează impozitarea.
(1) Principiile generale care reglementează sistemul fiscal, mai ales calitatea de contribuabil, obiectul impozitului și metoda de calcul, sunt definite prin lege.
(2) În măsura în care natura impozitului permite acest lucru, principiile universalității, a tratamentului egal și a capacității economice trebuie, în mod special, să fie respectate.
(3) Dubla impozitare de către Regiuni este interzisă. Statul ia măsurile necesare.

Art. 144. Impozitele directe.
(1) Statul poate să perceapă impozite directe:
a) cu o cotă maximă de 10 % pe veniturile persoanelor fizice;
b) cu o cotă maximă de 10 % pe profitul net realizat de persoanele juridice.
(2) La stabilirea tarifelor, statul ia în considerare valoarea constituită prin impozite directe de Regiuni și entități administrativ teritoriale.
(3) Efectele progresiei la rece (efectul multiplicator al inflației) asupra veniturilor persoanelor fizice sunt compensate periodic.
(4) Entitățile administrativ – teritoriale realizează impozitarea și colectarea. Cel puțin 17 % din produsul brut impozitat le este atribuit. Această parte poate fi redusă până la 15 %, în măsura în care efectele de egalizare financiară o impun.

Art. 145. Armonizarea fiscală.
(1) Statul stabilește principiile de armonizare a impozitelor directe ale statului, regiunilor și entităților administrativ – teritoriale; acesta ia în considerare eforturile regiunilor în materie de armonizare.
(2) Armonizarea se extinde asupra supunerii, obiectului și perioadei de calcul a impozitului, asupra procedurii și dreptului penal în materie fiscală. Baremele, cotele și sumele scutite de impozit, în special, nu sunt supuse armonizării fiscale.
(3) Parlamentul poate adopta legi cu scopul de a lupta împotriva atribuirii de avantaje fiscale nejustificate.

Art. 146. Taxa pe valoare adăugată.
(1) Statul poate să perceapă o taxă pe valoare adăugată, cu o cotă normală de cel mult 19 % și o cotă redusă de cel puțin 5 %, pentru livrările de bunuri și prestări de servicii, inclusiv prestațiile în sine, precum și pentru importuri.
(2) Pentru impozitarea prestațiilor proprii sectorului de cazare, legea poate stabili o cotă mai mică, inferioară cotei obișnuite, respectiv superioară celei reduse.
(3) Dacă, ca urmare a evoluției piramidei de vârstă, finanțarea asigurărilor pentru limită de vârstă, de urmași și de invaliditate nu mai este asigurată, statul poate, prin lege, să modifice cu cel mult 1 punct procentual cota normală a taxei pe valoare adăugată, respectiv cu cel mult 0,3 puncte procentuale cota redusă.
(4) 5 % din produsul neafectat de această taxă este folosit pentru reducerea primelor de asigurare de boală în favoarea claselor sociale cu venituri mici, cu condiția ca legea să nu atribuie această sumă unei alte utilizări în favoarea sus-numitelor clase sociale.

Art. 147. Impozitele speciale de consum.
(1) Statul poate să perceapă un impozit special de consum pentru următoare mărfuri:
a) tutun brut și tutun prelucrat;
b) băuturi distilate;
c) bere;
d) autovehicule și piese componente;
e) petrol, alte uleiuri minerale, gaz natural, produse rezultate din rafinarea acestora și carburanți.
(2) Statul poate să perceapă o suprataxă pentru carburanți.
(3) O zecime din produsul net din impozitarea băuturilor distilate este vărsat regiunilor. Acestea din urmă folosesc aceste fonduri pentru combaterea cauzelor și efectelor privind abuzul de substanțe care dau dependență.

Art. 148. Taxa de timbru și impozitul anticipat.
(1) Statul poate să perceapă taxe de timbru pe titlurile de valoare, încasările din primele de asigurare și pe alte titluri privind operațiunile comerciale; titlurile referitoare la operațiuni imobiliare și ipotecare sunt scutite de taxa de timbru.
(2) Statul poate să perceapă un impozit anticipat pe veniturile din capitaluri mobiliare, pe câștigurile la loterie și pe prestațiile de asigurare. Zece la sută din produsul impozitului anticipat este atribuit regiunilor.

Art. 149. Taxele vamale.
(1) Legislația privind taxele vamale, precum și alte redevențe încasate la vamă pentru transportul de mărfuri sunt de competența statului.

Art. 150. Scutirea de impozite la nivel regional și local.
(1) Produsele pe care legislația națională le supune taxei pe valoare adăugată, impozitării speciale de consum, taxei de timbru sau impozitării anticipate ori pe care le declară scutite de acestea nu pot fi supuse de Regiuni și entități administrativ – teritoriale la plata unui impozit asemănător.

Art. 151. Egalizarea financiară și compensarea cheltuielilor.
(1) Parlamentul adoptă legi privind egalizarea financiară și compensarea cheltuielilor corespunzătoare între stat și regiuni, pe de-o parte, și între regiuni, pe de altă parte.
(2) Egalizarea financiară și compensarea cheltuielilor au ca scop mai ales:
a) reducerea diferențelor între regiuni cu privire la capacitatea financiară;
b) garantarea pentru fiecare regiune a unor mijloace minime cu privire la resursele financiare;
c) compensarea cheltuielilor excesive a regiunilor datorate factorilor geo-topografici sau socio-demografici;
d) favorizarea unei colaborări inter-regionale însoțită de o compensare a cheltuielilor;
e) menținerea competitivității fiscale a regiunilor la scară națională.
(3) Egalizarea resurselor este finanțată de regiunile cu potențial ridicat de resurse, precum și de stat.

Art. 152. Finanțele.
(1) Parlamentul votează cheltuielile statului, stabilește bugetul public național cu respectarea prevederilor art.142.
(2) Parlamentul elaborează planul financiar, precum și proiectul de buget.
(3) Parlamentul veghează la o gestiune financiară corectă.

Art. 153. Bugetul public național.
(1) Bugetul public național cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat.
(2) Bugetul de stat este elaborat anual și include toate cheltuielile și veniturile din sectorul public al statului și consemnează valoarea beneficiilor fiscale legate de impozitele statului.
(3) Administrația Prezidențială elaborează anual proiectul bugetului de stat și pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului.
(4) Președintele României trebuie să prezinte Parlamentului proiectul bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat cu cel puțin patru luni înainte de expirarea bugetului aferent anului precedent.
(5) Dacă legea bugetului de stat și legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puțin 3 zile înainte de expirarea exercițiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor bugete.
(6) Imediat ce proiectul de lege bugetară a fost adoptat, Administrația Prezidențială depune proiectele de lege care implică creșterile cheltuielilor publice sau reducerea veniturilor corespunzătoare aceluiași exercițiu financiar.
(7) Orice proiect de act normativ sau amendament care implică o creștere a alocărilor bugetare sau o reducere a veniturilor la buget necesită aprobarea prealabilă a Administrația Prezidențiale, înaintea adoptării sale.
(8) Legea bugetului nu poate stabili noi impozite. Aceasta le poate modifica, dacă o lege fiscală materială prevede astfel.
(9) Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare.

Art. 154. Impozitele, taxele și alte contribuții.
(1) Impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau regionale, în limitele și în condițiile legii.
(2) Sumele reprezentând contribuțiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condițiile legii, numai potrivit destinației acestora.

Art. 155. Statistica.
(1) Statul colectează datele statistice necesare privind stadiul și evoluția populației, economiei, societății, formării, cercetării, teritoriului și mediului.
(2) Statul poate legifera cu privire la armonizarea și păstrarea registrelor oficiale în scopul de a eficientiza colectarea datelor.

Proiectul de lege de revizuire îl găsiți aici.

„Ca răul să triumfe este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic”.

Fii om bun și implică-te!

Vino cu noi! Depune o adeziune aici

Adevărul va învinge!