„Purtătorii conștiinței istorice au datoria să stabilească și să impună păstrarea și valorificarea PĂMÂNTULUI, ca sursă esențială a securității și siguranței alimentare, ca izvor de existență a generațiilor de astăzi și a celor de mâine”

Punct de vedere al Academiei Române privind vânzarea terenurilor agricole.

Partidul Adevăr și Dreptate acuză de iresponsabilitate, ca să nu spun trădare, toate conducerile României din 2014 încoace, toate partidele politice parlamentare, toate Guvernele care s-au perindat în această perioadă, în ceea ce privește gestionarea uneia dintre cele mai importante bogății naturale a țării: terenurile agricole.

Este adevărat, odată cu semnarea Tratatului de aderare la UE, România, prin reprezentanții ei, a semnat și libera circulație a capitalurilor între Statele membre și astfel și reciprocitatea vânzării – cumpărării de terenuri agricole de către persoanele fizice și juridice străine care aparțin statelor componente ale Uniunii.

Numai că România, spre deosebirea de toate celelalte State ale UE, nu a luat nicio măsură de protejare, nicio măsură restrictivă în ceea ce privește tranzacționarea terenurilor agricole. Aspect de o gravitate excepțională, care ne-ar putea costa extrem de scump.
Faptul că terenurile agricole au fost și ele incluse la capitolul „capitaluri” în mod subtil și parșiv este o altă poveste, ridicolă aș spune și nu mă voi ocupa acum de ea.
Oricum, pământul țării nu poate intra la această categorie el fiind, de fapt, o resursă naturală o moștenire patrimonială, o zestre națională, nicidecum un capital despre care eu știu că se definește pe scurt cam așa: avuție sub formă de bani, de mărfuri, de bunuri materiale în genere, obținute prin muncă, așadar o creație, o realizare umană. Ori, terenurile agricole în nici un caz nu pot intra în această categorie. Ele nu pot fi rezultatul muncii sau creației umane.

Este timpul să aflați așadar, după cum aminteam mai înainte, faptul că am fost și suntem singura țară în care terenurile agricole se vând către străini fără nici o protecție fără absolut nicio restricție cu adevărat serioasă.

Chiar și Comitetul Economic și Social European spune, de asemenea, foarte clar:
„Politica funciară este de competența statelor membre”, fapt în virtutea căruia acestea „pot impune restricții privind tranzacțiile atunci când siguranța alimentară și energetică națională este periclitată sau dacă există un interes public major”
Iar aceste restricții sunt permise pentru a evita speculațiile, pentru a conserva tradițiile locale și pentru a asigura o utilizare adecvată a terenurilor”, aceasta chiar dacă, „astfel de restricții limitează principiul – consfințit în tratate – al liberei circulații a bunurilor și a capitalurilor” întrucât sunt „justificate în contextul garantării securității alimentare”.

Ei bine, așa după cum spuneam cei care au condus România din 2014 până acum nu s-au preocupat absolut de loc de acest aspect, dând dovadă de o iresponsabilitate crasă, vecină cu trădarea, așa spune.
Și astfel, în acest moment, peste 63% din suprafața agricolă a României aparține străinilor.
*
Sunt tot felul de voci care se doresc a fi inteligente, (progresiste, globaliste etc.) care ne tot spun că străinii nu vor pleca cu terenurile agricole în țara lor.
Oameni incompetenți și iresponsabili, în opinia mea, o iresponsabilitate dublată însă, efectiv, de trădare, atunci când este vorba despre profesioniști ai domeniului.
Ei cunosc foarte bine urmările acestui fenomen nefast, dar pentru câștiguri personale de tip material, pun in pericol însăși existența țări.
Da, nu este nicio exagerare aici. România este în plin proces de colonizare, iar principala cauză care a dus la această stare de lucruri este vânzarea necontrolată a terenurilor agricole către străini.
Da, este adevărat, străinii nu pleacă cu pământul țării în buzunare (pentru că s-a observat clar faptul că ei, totuși, în unele cazuri, îl cară cu vagoanele. Este vorba despre stratul de pământ fertil de la suprafață) însă România are numai dezavantaje de pe urma acestor înstrăinări.

Să enumerăm câteva:
1. Statul român nu câștigă mai nimic de pe urma acestor afaceri întrucât marea majoritate a companiilor agricole străine nu au profit declarat, făcând pentru asta tot felul de manevre la limita Legii, și deci… nu plătesc impozite.
2. Aproape întreaga producție agricolă a acestor companii ia drumul exportului și se întoarce apoi în țară ca produs finit, de multe ori de foarte proastă calitate..
3. Practicând o agricultură intensivă, unde grija pentru profit este exclusivă, pământul este tot mai afectat de îngrășămintele chimice în exces. În acest ritm, in 10 – 15 ani aceste suprafețe agricole vor arăta ca un deșert. Mai mult, pânza freatică suportă și va suporta o poluare extrem de gravă
4. Suprafețe foarte mari de teren agricol au fost cumpărate doar pentru speculă imobiliară și nu produc nimic, nu sunt lucrate.
Tot răul spre bine am zice noi. Măcar așa vom mai rămâne totuși cu ceva teren agricol după ce va trece urgia. Așadar, am putea să trecem asta, cu amărăciune totuși, la avantaje.

Mai mult, ceea ce nimeni nu a sesizat până acum, sau nu a vrut să sesizeze este faptul că România încalcă, prin vânzarea în exces a pământului țări, însuși Tratatul de Bază al Uniunii Europene. Și îl încalcă deosebit de grav.
Astfel, potrivit art. 4 alin. (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană „Uniunea respectă egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, precum și identitatea lor națională, inerentă structurilor lor fundamentale politice și constituționale, inclusiv în ceea ce privește autonomia locală și regională. Aceasta respectă funcțiile esențiale ale statului și în special pe cele care au ca obiect asigurarea integrității sale teritoriale, menținerea ordinii publice și apărarea securității naționale. În special, securitatea națională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru”.

România, în acest moment, datorită situației din Agricultură, nu-și poate asigura în mod exclusiv, securitatea alimentară, indiferent ce zic unii „deștepți” din Guvern împreună cu uneltele lor din mass-media, sau de pe Facebook..
Iar ea, securitatea alimentară este parte integrantă a securității naționale. Ca și securitatea ecologică, sanitară, energetică etc.
Nu stăm prea bine, în această direcție, nici în aceste zone, dar le amintim corifeilor acestei țări că securitatea națională nu înseamnă doar Servicii, armată, poliție, jandarmerie.

Faptul că nici la ora actuală nu există la nivel guvernamental o situație clară asupra terenurilor vândute, concesionate sau arendate străinilor, ne face să credem faptul că autoritățile române responsabile dau, în continuare, dovadă de o mare iresponsabilitate.
România este țara în care amploarea fenomenului analizat a atins cele mai mari cote din întreaga Uniune Europeană, stare de fapt care reiese și din aceea că, spre exemplu, în România există cea mai mare întreprindere agricolă din UE, care își desfășoară activitatea pe aproximativ 65.000 hectare de teren agricol.

Această situație dramatică în care se află România este demonstrată și într-o investigație jurnalistică românească din care rezultă faptul că peste 5 milioane de hectare din suprafața totală a României se află în momentul de față sub controlul străinilor, adică, de facto, o suprafață cât întreaga zonă istorică a Moldovei.

Un alt efect nociv al acaparării terenurilor, a fost distrugerea industriei românești din domeniu, în trecut, și imposibilitatea refacerii ei în prezent, România devenind, așa după cum am mai spus, exportatoare de cereale și importatoare de produse finite (alimentare sau industriale).
Având în vedere cele expuse anterior, devin tot mai importante și de luat în seamă studiile de specialitate potrivit cărora fenomenul acaparării și concentrării terenurilor pune în mare pericol posibilitatea de hrănire a populației.

Mai mult, din punct de vedere social, s-a identificat și efectul depopulării zonelor în care se practică în prezent agricultura intensivă de tip industrial corporatist. Este unul dintre motivele pentru care România se confruntă în acest moment cu o gravă criză demografică.
În general însă, fenomenul analizat afectează în mod negativ nu doar aspectul demografic al țării.
Producția de alimente naturale, sănătoase și aspectele socio-ecologice sunt și ele grav deteriorate de acest tip de agricultură industrială intensivă, dominată de marile companii agricole.

În punctul său de vedere, Academia Română își exprimă opinia că „terenurile agricole reprezintă una dintre cele mai importante resurse naturale ale României și gestionarea lor responsabilă reprezintă o garanție pentru securitatea alimentară a generațiilor care vor urma”.

Citându-l pe marele agronom Gheorghe Ionescu-Șișești spunem și noi: „Pământul este bogăția principală a României. Dar… nu este o comoară nesecată, un bun inalterabil. Avem datoria să-l păstrăm și să-l îngrijim, ca să rămână mereu izvorul de viață și mijlocul de existență al poporului român”.

Partidul Adevăr și Dreptate militează pentru o nouă Lege a Agriculturii, elaborată în regim de urgență, pentru transformarea agriculturii românești într-o agricultură ecologică, tradițională precum și pentru susținerea gospodăriei țărănești, a fermelor mici și mijlocii.

Acest lucru este perfect posibil și poate fi realizat în maximum 5-7 ani fără nicio problemă. Trebuie doar să existe voință din partea autorităților dar și a fermierilor români.

Partidul Adevăr și Dreptate militează pentru o nouă Lege vânzare a terenurilor agricole modificată în sensul acordării unei protecții maxime în cazul vânzării acestora către străini, și nu numai, conform normelor existente în alte țări europene, în această direcție și acordarea preemțiunii de cumpărare și Statului român, în toate cazurile.

Prin urmare, pentru o protecție reală a terenurilor agricole, a terenurilor forestiere, a pădurilor, dar și pentru a elimina orice fel de suspiciune, cum că am fi anti-europeni în acest domeniu, propunem legislația din domeniu existentă în Franța. Și vom milita pentru implementarea ei în noua Lege a Agriculturii pe care o vom promova.