TITLUL VI. Referendumul național, referendumul local. Inițiativa revizuirii Constituției. Inițiativa legislativă. Termene.

CAPITOLUL I. Referendumul național. Temele referendumului național. Procedură.

Art. 156. Referendum național.

(1) Referendumul național constituie forma și mijlocul de exprimare a voinței suverane a poporului român. El se validează indiferent de numărul participanților la vot, varianta care a întrunit majoritate voturilor valabil exprimate, fiind adoptată.
(2) Referendumul național poate fi declanșat de:
a) Președintele României, după consultarea Parlamentului cu privire la probleme de interes național.
b) Parlamentul României, odată cu declanșarea procedurii de demitere a Președintelui României;
c) Cetățenii României conform art. 157 alineatele (3) și (4).

Art. 157. Temele referendumului.

(1) Tema referendumului național inițiat de Președintele României se stabilește prin Decret.
(2) Exprimarea prin referendum național a suveranității poporului se exercită, în mod obligatoriu, asupra legilor și Hotărârilor Parlamentului, atunci când acestea au ca temă:
a) revizuirea Constituției;
b) demiterea Președintelui;
c) aderare sau retragerea la / din organizații de securitate colectivă sau comunități supranaționale;
(3) Exprimarea prin referendum național a suveranității poporului se exercită, în mod obligatoriu, la solicitarea a 500.000 de cetățeni cu drept de vot, în cazul declanșării unor Inițiative cetățenești care au ca temă:
a) revizuirea Constituției;
b) demiterea Președintelui;
c) dizolvarea Parlamentului;
d) aderarea sau retragerea la / din organizații de securitate colectivă sau comunități supranaționale.
(4) Exprimarea prin referendum național a suveranității poporului se exercită, în mod obligatoriu, la solicitarea a 100.000 de cetățeni cu drept de vot, în următoarele situații:
a) sunt declanșate Inițiative legislative cetățenești iar acestea sunt respinse de Parlament;
b) sunt declanșate Inițiative legislative cetățenești iar Parlament adoptă o formă diferită de cea propusă de cetățeni;
c) sunt declanșate Inițiative cetățenești de respingere a legilor adoptate de Parlament.
d) sunt declanșate inițiative cetățenești de respingere a Hotărârilor Parlamentului;
e) sunt declanșate Inițiative cetățenești de respingere a unor Hotărâri ale Guvernului care vizează bunuri ale proprietății publice.

Art. 158. Procedură pentru legile promovate de cetățeni.

(1) Dacă Parlamentul adoptă o formă a legii diferită de cea propusă prin Inițiativa cetățenească în cadrul referendumului sunt supuse aprobării cetățenilor trei variante:
a) forma legii propusă prin Inițiativa cetățenească;
b) forma legii adoptată de Parlament;
c) nici una din cele două forme;
(2) Dacă nici una dintre variantele prezentate la alineatul (1), paragrafele (a), (b) și (c) nu întrunește majoritatea absolută a voturilor valabil exprimate se organizează al doilea tur de scrutin, la două săptămâni de la data desfășurării primului tur, între primele două variante, stabilite în ordinea numărului de voturi obținute în primul tur. Este adoptată varianta care a obținut cel mai mare număr de voturi.

CAPITOLUL II. Referendumul local. Temele referendumului local. Procedură.

Art. 159. Referendumul local.

(1) Referendumul local constituie forma și mijlocul de exprimare a voinței suverane a cetățenilor dintr-o unitate administrativ – teritorială asupra problemelor de interes local. El se validează indiferent de numărul participanților la vot, varianta care a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, fiind adoptată.
(2) Referendumul local poate fi declanșat de cetățenii cu drept de vot dintr-o comună, oraș sau regiune conform art.160.

Art.160. Temele referendumului local.

(1) Exprimarea prin referendum local a suveranității poporului se exercită, în mod obligatoriu, la solicitarea a 5% dintre cetățeni cu drept de vot, dintr-o comună, dintr-un oraș sau dintr-o regiune, atunci când Inițiativele cetățenești au drept temă:
a) demiterea Președintelui Consiliului Regional sau a Primarului;
b) dizolvarea Consiliului Local sau a Consiliului Regional.
(2) Exprimarea prin referendum local a suveranității poporului se exercită, în mod obligatoriu, la solicitarea a 5% dintre cetățeni cu drept de vot, dintr-o comună, dintr-un oraș sau dintr-o regiune, atunci când:
a) sunt declanșate Inițiative cetățenești materializate prin Proiecte de Hotărâri ale Consiliului Local sau Consiliului Regional, iar acestea sunt respinse;
b) sunt declanșate Inițiative cetățenești materializate prin proiecte de Hotărâri ale Consiliului Local sau Consiliului Regional și acestea adoptă o formă diferită de cea propusă prin Inițiativa cetățenească;
c) sunt declanșate Inițiative cetățenești de respingere a Hotărârilor ale Consiliului Local sau Consiliului Regional;
d) sunt declanșate Inițiative cetățenești de respingere a Dispozițiilor emise de Primari sau Președinți de Consilii Regionale.

Art. 161. Procedură pentru Hotărâri ale Consiliului Local sau Regional.

(1) Dacă Consiliul Local sau Regional adoptă o formă a Hotărârii diferită de cea propusă prin Inițiativa cetățenească, în cadrul referendumului sunt supuse aprobării cetățenilor trei variante:
a) forma Hotărârii, Consiliului Local sau Regional, propusă prin Inițiativa cetățenească;
b) forma Hotărârii adoptată de Consiliul Local sau Regional;
c) nici una din cele două forme.
(2) Dacă nici una dintre variante nu întrunește majoritatea absolută a voturilor valabil exprimate se organizează al doilea tur de scrutin, la două săptămâni de la data desfășurării primului tur, între primele două variante, stabilite în ordinea numărului de voturi obținute în primul tur. Este adoptată varianta care a obținut cel mai mare număr de voturi.

CAPITOLUL III. Revizuirea Constituției.

Art.162. Inițiativa revizuirii Constituției.

(1) Revizuirea parțială sau totală a Constituției poate fi inițiată de cel puțin o pătrime din numărul Deputaților, precum și de cel puțin 500.000 de cetățeni cu drept de vot.

Art. 163. Limitele revizuirii.

(1) Dispozițiile prezentei Constituții privind caracterul național, independent, unitar şi indivizibil al statului român, integritatea teritoriului, independența justiției, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.
(2) Nicio revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale cetățenilor, conform Declarației Universale a Drepturilor Omului.
(3) Constituția nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgență şi nici în timp de război.

Art. 164. Procedura de revizuire.

(1) Inițiativele de revizuire parțială sau totală a Constituției inițiate de cel puțin o pătrime din numărul deputaților, precum și de cel puțin 500.000 de cetățeni cu drept de vor fi supuse referendumului național, în cel mult 18 luni de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României
(2) Inițiativa de revizuire a Constituției promovată de cel puțin o pătrime din numărul deputaților este supusa aprobării Parlamentului României. Dacă este aprobată, Inițiativa este supusă Referendumului național. Acesta se organizează odată cu primul referendum național anual care urmează, dar nu mai devreme de 30 de zile de la momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale prin care certifică constituționalitatea proiectului.
(3) Parlamentul trebuie să se pronunțe asupra inițiativelor de revizuire a Constituției declanșate de deputați, în cel mult 120 de zile de la depunerea acestora la Parlament. Inițiativa este adoptată, cu o majoritate de cel puțin două treimi din numărul deputaților
(4) Inițiativa de revizuire a Constituției declanșată de cel puțin 500.000 de cetățeni cu drept de vot este supusă aprobării Parlamentului și poate fi respinsă sau acesta poate adopta o altă formă a legii de revizuire a Constituției față de cea propusă de cetățeni.
(5) Parlamentul trebuie să se pronunțe asupra inițiativelor de revizuire a Constituției declanșate de cetățeni, în cel mult 120 de zile de la depunerea acestora la Parlament. Inițiativa este adoptată, cu o majoritate de cel puțin două treimi din numărul deputaților.
(6) Dacă Parlamentul a respins inițiativa cetățenească de revizuire a Constituției, referendumul național se organizează odată cu primul referendum național anual care urmează, dar nu mai devreme de 30 de zile, de la momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Parlamentului de respingere a Inițiativei cetățenești de revizuire a Constituției.
(7) Dacă Parlamentul a adoptat o formă a legii de revizuire a Constituției, diferită de cea propusă prin Inițiativa cetățenească, se organizează referendum odată cu primul referendum național care urmează momentului publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale prin care aceasta certifică constituționalitatea legii de revizuire a Constituției adoptată de Parlament, dar nu mai devreme de 30 de zile de la momentul publicării în Monitorul Oficial.
(8) În cadrul referendumului sunt supuse aprobării cetățenilor trei variante:
a) forma legii de revizuire a Constituției, propusă prin inițiativa cetățenească;
b) forma legii de revizuire a Constituției adoptată de Parlament;
c) nici una din cele două forme.
(9) Dacă nici una dintre variante nu întrunește majoritatea absolută a voturilor valabil exprimate se organizează al doilea tur de scrutin, la două săptămâni de la data desfășurării primului tur, între primele două variante, stabilite în ordinea numărului de voturi obținute în primul tur. Este adoptată varianta care a obținut cel mai mare număr de voturi.
(10) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum.

CAPITOLUL IV. Inițiativa legislativă.

Art. 165. Principii generale.

(1) Inițiativa legislativă aparține, după caz, Guvernului, deputaților, sau unui număr de cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot.
(2) Guvernul, deputații și cetățenii care exercită dreptul la inițiativă legislativă pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerută pentru proiectele de Legi.
(3) Proiectele legislative se supun dezbaterii Parlamentului care se pronunță în termen de maximum 120 de zile lucrătoare asupra acestora. Pentru proiectele legislative care privesc codurile de procedură civilă sau penală și unele legi de complexitate deosebită, termenul este de maximum 180 de zile lucrătoare. În cazul depășirii acestor termene se consideră că proiectele de legi au fost adoptate și sunt transmise spre promulgare Președintelui României.

CAPITOLUL V. Termene.

Art. 166. Termene de organizare a referendumurilor. Naționale sau locale.

(1) Cetățenii cu drept de vot își vor putea exprima voința, în mod regulat, în cadrul a patru referendumuri, organizate anual, în prima duminică a lunilor Martie, Iunie, Septembrie și Decembrie.
(2) Nu se organizează referendum național, dacă nu există acte normative, Inițiative cetățenești, ori alegeri naționale sau locale, care să îndeplinească condițiile pentru a putea fi supuse votului popular în cadrul unuia dintre cele patru referendumuri anuale.
(3) Aducerea la cunoștință publică a datei și temelor referendumului se face prin Monitorul Oficial al României, Partea I, prin presă, radio și televiziune.

TITLUL VII. Partidele politice. Președintele. Vice-Președintele. Parlamentul. Legiferarea. Guvernul.

CAPITOLUL I. Partide politice.

Art. 167. Rolul partidelor politice.

(1) Partidele politice contribuie la formarea opiniei şi voinței publice.
(2) Pluralismul politic în societatea românească este o condiție şi o garanție a democrației.
(3) Partidele politice se constituie şi își desfășoară activitatea în condițiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinței politice a cetățenilor, respectând suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democrației.

CAPITOLUL II. Președintele României.

Art.168. Condiții de eligibilitate pentru funcția de Președinte al României.

(1) Nici o persoană nu poate îndeplini funcția de Președinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive.
(2) Nici o persoană care nu a împlinit vârsta de 35 ani, nu are cetățenia română în mod exclusiv și nu locuiește de minimum 7 ani în România, nu va fi eligibilă în funcția de Președinte.

Art. 169. Alegerea Președintelui.

(1) Președintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
(2) Alegerile pentru Președintele României se desfășoară odată cu primul referendum național anual care urmează expirării mandatului.
(3) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscriși în listele electorale.
(4) În cazul în care nici unul dintre candidați nu a întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, între primii doi candidați stabiliți în ordinea numărului de voturi obținute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi.

Art. 170. Validarea mandatului şi depunerea jurământului.

(1) Rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României este validat de Curtea Constituțională.
(2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în fața Parlamentului următorul jurământ: „Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propășirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituția şi legile țării, să apăr democrația, drepturile şi libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independentă, unitatea şi integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu!”

Art.171. Mandatul Președintelui.

(1) Înainte de a-şi exercita funcția, Președintele va depune jurământul al cărui text se află la art. 170 alineat (2).
(2) Mandatul Președintelui României este de 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului.
(3) Președintele României își exercită mandatul până la depunerea jurământului de Președinte nou ales.
(1) În cazul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgență, Președintele își continuă activitatea pe toată durata acestor stări.

Art. 172. Incompatibilități şi imunități.

(1) În timpul mandatului, Președintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcție publică sau privată.
(2) Președintele României se bucură de imunitate. Prevederile articolului 202 alineatele (1) și (2) se aplică în mod corespunzător.

Art. 173. Rolul Președintelui.

(1) Președintele României conduce Guvernul.
(2) Președintele României reprezintă statul român şi este garantul independenței naționale, al unității şi al integrității teritoriale a țării.

Art.174. Dizolvarea Parlamentului.

(1) După consultarea Președintelui Parlamentului şi a liderilor grupurilor parlamentare, Președintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 30 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea celei de a doua solicitări de învestitură.
(2) Parlamentul nu poate fi dizolvat în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgență.

Art.175. Numirea Guvernului.

(1) Președintele numește Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.
(2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacantă a postului, Președintele revocă şi numește pe unii membri ai Guvernului.

Art. 176. Atribuții în domeniul apărării.

(1) Președintele României este comandantul suprem al forțelor armate, are în subordinea sa toate structurile militarizate, Serviciile Secrete, şi îndeplinește funcția de Președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării.
(2) Președintele numește directorii Serviciilor de Informații.
(3) Președintele poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parțială sau totală a forțelor armate. Numai în cazuri excepționale, Hotărârea Președintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare.
(4) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva țării, Președintele României ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat la cunoștință Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanșarea agresiunii.

Art. 177. Atribuțiile Președintelui în domeniul politicii externe.

(1) Președintele, cu avizul şi acordul Parlamentului, poate încheia Tratate internaționale. Pentru asta are nevoie de acordul a 2/3 din deputații prezenți.
Celelalte tratate şi acorduri internaționale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.
(2) Președintele acreditează şi recheamă reprezentanții diplomatici ai României şi aprobă înființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.
(3) Reprezentanții diplomatici ai altor state sunt acreditați pe lângă Președintele României.
(4) Președintele, cu avizul şi acordul Parlamentului poate numi ambasadori, alți funcționari publici şi consuli, precum şi alți funcționari ai României din afara țării ale căror numiri nu sunt prevăzute a fi făcute altfel de prezenta Constituție şi care vor fi stabilite prin lege. Pentru asta are nevoie de acordul a 2/3 din deputații prezenți.
(5) Președintele primește ambasadorii şi alți miniștri publici.

Art. 178. Măsuri excepționale.

(1) Președintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgență în întreaga țară ori în unele unități administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.
(2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgență şi funcționează pe toată durata acestora.

Art. 179. Alte atribuții.

(1) Președintele României îndeplinește şi următoarele atribuții:
a) conferă decorații şi titluri de onoare;
b) acordă gradele de mareșal, de general şi de amiral;
c) numește în funcții publice, în condițiile prevăzute de lege;
d) acordă grațierea individuală.
(2) Președintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voința cu privire la probleme de interes național.
(3) Președintele poate cere, în scris, părerea funcționarului principal al fiecărui departament executiv asupra oricărui subiect privind îndatoririle funcțiilor respective.
(4) Președintele are puterea de a acorda suspendarea executării şi grațierea pentru infracțiunile comise împotriva României, cu excepția cazurilor de punere sub acuzare a deputaților.
(5) Președintele va informa Parlamentul în ședințe ordinare, programate din momentul investiturii, din 6 în 6 luni și în ședințe extraordinare, ori de câte ori situația o cere, asupra stării națiunii şi îi va recomanda spre considerare măsurile pe care el le apreciază necesare şi oportune.
(6) Președintele veghează la aplicarea corectă a legilor şi acordă autoritate să-şi exercite puterile tuturor persoanelor cu înalte funcții oficiale în România.
(7) Președintele, vicepreședintele şi toți funcționarii civili ai României vor fi destituiți din funcție în caz de punere sub acuzare şi condamnare pentru trădare, corupție şi alte crime şi delicte majore.

Art. 180. Suspendarea din funcție.

(1) În cazul săvârșirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituției, Președintele României poate fi suspendat din funcție de Parlament cu votul majorității deputaților după consultarea Curții Constituționale. Președintele poate da Parlamentului explicații cu privire la faptele ce i se impută.
(2) Propunerea de suspendare din funcție poate fi inițiată de cel puțin o treime din numărul deputaților şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoștință Președintelui.
(3) Dacă propunerea de inițiere a procedurii de demitere a Președintelui României este aprobată, Guvernul organizează referendumul național pentru demiterea Președintelui României în ultima Duminică a intervalului de 30 de zile, care încep să curgă din momentul publicării în Monitorul Oficial a Hotărârii Parlamentului privind inițierea procedurii de demitere a Președintelui.
(4) 500.000 de cetățeni, în baza listelor de semnături pot solicita demiterea Președintelui României. Referendumul național pentru demiterea Președintelui se organizează, de către Guvern, odată cu primul referendum național anual care urmează, dar nu mai devreme de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial a Decizia Curții Constituționale prin care aceasta certifică îndeplinirea condițiilor pentru declanșarea procedurii de demitere a Președintelui României de către cetățeni

Art. 181. Punerea sub acuzare a președintelui României.

(1) Parlamentul, cu votul a cel puțin 2/3 din numărul deputaților, poate hotărî punerea sub acuzare a Președintelui României pentru înaltă trădare.
(2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi inițiată de majoritatea deputaților şi se aduce, neîntârziat, la cunoștință Președintelui României pentru a putea da explicații cu privire la faptele ce i se impută.
(3) De la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii, Președintele este suspendat de drept.
(4) Competenta de judecată aparține Înaltei Curți de Casație şi Justiție. Președintele este demis de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Art. 182. Vacanta funcției.

(1) Vacanta funcției de Președinte al României intervine în caz de demisie, de demitere din funcție, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuțiilor sau de deces.
(2) Guvernul va organiza alegerile pentru un nou Președinte odată cu primul referendum anual care urmează, dar nu mai devreme de 90 de zile de la data la care a intervenit vacanta funcției de Președinte al României.

Art. 183. Interimatul funcției.

(1) Dacă funcția de Președinte devine vacantă ori dacă Președintele este suspendat din funcție sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuțiile, interimatul se asigură de către Vicepreședinte.
(2) Dacă Vicepreședintele se află în imposibilitatea de a prelua interimatul ca Președinte al României, sau este suspendat, funcția de Președinte interimar o preia ministrul apărării naționale.
(3) Atribuțiile prevăzute la articolele 173, 175 și 177 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcției prezidențiale.

Art. 184. Răspunderea președintelui interimar.

(1) Dacă persoana care asigură interimatul funcției de Președinte al României săvârșește fapte grave, prin care se încalcă prevederile Constituției, se aplică articolul 179 şi articolul 182.

Art. 185. Actele Președintelui.

(1) În exercitarea atribuțiilor sale, Președintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistența decretului.

Art. 186. Indemnizația şi celelalte drepturi.

(1) Indemnizația şi celelalte drepturi ale Președintelui României se stabilesc prin lege.
(2) Președintele primește la date fixe, o indemnizație care nu va fi nici mărită, nici diminuată în timpul duratei pentru care a fost ales. În cursul acestei perioade nu va primi nici o altă retribuție.

CAPITOLUL III. Vicepreședintele României.

Art.187. Condiții de eligibilitate pentru funcția de Vicepreședinte al României.

(1) Nici o persoană nu poate îndeplini funcția de Vicepreședinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive.
(2) Nici o persoană care nu a împlinit vârsta de 35 ani, nu fost născută pe teritoriul României, sau nu are cetățenia română în mod exclusiv și nu locuiește de minimum 7 ani în România, nu va fi eligibilă în funcția de Vicepreședinte.

Art. 188. Alegerea Vicepreședintelui.

(1) Vicepreședintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
(2) Alegerile pentru Vicepreședintele României se desfășoară odată cu primul referendum național anual care urmează expirării mandatului.
(3) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscriși în listele electorale.
(4) În cazul în care nici unul dintre candidați nu a întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, între primii doi candidați stabiliți în ordinea numărului de voturi obținute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi.
(5) Nici o persoană nu poate îndeplini funcția de Vicepreședinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive.

Art. 189. Validarea mandatului şi depunerea jurământului.

(1) Rezultatul alegerilor pentru funcția de Vicepreședinte al României este validat de Curtea Constituțională.
(2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în fața Parlamentului jurământul al cărui text se află la art. 170 alineat (2).

Art.190. Durata mandatului.

(1) Înainte de a-şi exercita funcția, Vicepreședintele va depune jurământul al cărui text se află la art. 170 alineat (2).
(2) Mandatul Vicepreședintelui României este de 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului.
(3) Vicepreședintele României își exercită mandatul până la depunerea jurământului de Președinte nou ales.
(3) În cazul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgență, Vicepreședintele își continuă activitatea pe toată durata acestor stări.

Art. 191. Incompatibilități şi imunități.

(1) În timpul mandatului, Vicepreședintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcție publică sau privată.
(2) Vicepreședintele României se bucură de imunitate. Prevederile articolului 202 alineatele (1) și (2) se aplică în mod corespunzător.

Art. 192. Rolul Vicepreședintelui.

(1) Vicepreședintele României îndeplinește și funcția de Președinte al Parlamentului, dar nu va avea drept de vot decât în caz de paritate de voturi.

CAPITOLUL IV. Parlamentul.

Art. 193. Rolul şi structura.

(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român.
(2) Parlamentul este unicameral.

Art. 194. Alegerea Parlamentului.

(1) Parlamentul este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, potrivit legii electorale.
(2) Numărul total al membrilor Parlamentului se stabilește prin legea electorală, în raport cu populația țării și nu poate fi mai mare de cel rezultat din aplicarea proporției de 1 parlamentar la 100.000 de cetățeni cu drept de vot.

Art. 195. Durata mandatului.

(1) Parlamentul este ales pentru un mandat de 4 ani, care se prelungește de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgență, până la încetarea acestora.
(2) Alegerile pentru Parlament se desfășoară concomitent cu primul referendum național anual care urmează perioadei de 90 de zile de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.
(3) Parlamentul nou ales se întrunește, la convocarea Președintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri.
(4) Mandatul Parlamentului se prelungește până la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituția și nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.
(5) În caz de mobilizare, de război, sau în cazul declarării stării de asediu, ori a stării de urgență, Parlamentul își continuă activitatea pe toată durata acestor stări, iar dacă nu se află în sesiune, se convoacă de drept în 24 de ore de la declararea lor.
(6) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent își continuă procedura în noul Parlament.

Art. 196. Organizarea internă.

(1) Organizarea si funcționarea Parlamentului se stabilește prin Regulament propriu.
(2) Resursele financiare ale Parlamentului sunt prevăzute în bugetul aprobat de acesta. Nicio lege, care să modifice nivelul de remunerare al deputaților pentru activitățile lor, nu va avea efect, decât după efectuarea următoarelor alegeri parlamentare.
(3) Parlamentul poate să stabilească în normele sale de procedură, sancțiunile împotriva membrilor săi pentru o conduită contrară menținerii ordinii, cu votul unei majorități de 2/3.
(4) Parlamentul va avea un registru al dezbaterilor pe care le va publica periodic, cu excepția acelor părți care sunt considerate secrete; voturile pentru, împotrivă și abțineri ale deputaților privind orice problemă vor fi menționate în registru, indicându-se partidul de care aparțin.
(5) Pe durata sesiunii parlamentare Parlamentul nu va putea să-şi suspende sesiunea pentru o durată mai mare de trei zile, fără consimțământul a 3/4 din numărul total al deputaților.
(6) Parlamentul își alege un birou permanent. Membrii biroului permanent sunt aleși la începutul fiecărei Sesiuni. Membrii biroului permanent pot fi revocați înainte de expirarea mandatului.
(7) Deputații, membri ai Parlamentului, se pot organiza în Grupuri parlamentare, potrivit Regulamentului Parlamentului.
(8) Parlamentul își constituie Comisii Permanente și poate institui Comisii de Anchetă sau alte Comisii Speciale.
(9) Biroul permanent și Comisiile Parlamentare se alcătuiesc potrivit configurației politice a Parlamentului.

Art. 197. Atribuții generale ale Parlamentului.

(1) Primește mesajului Președintelui României.
(2) Aprobă bugetului de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat.
(3) Declară mobilizarea totală sau parțială.
(4) Declară starea de război.
(5) Hotărăște suspendarea sau încetarea ostilităților militare.
(6) Aprobă strategia națională de apărare a țării.
(7) Examinează rapoartele Consiliului Suprem de Apărare a Țării.
(8) Exercită controlul asupra activității Serviciilor de informații.
(9) Stabilește statutul deputaților, indemnizația şi celelalte drepturi ale acestora;
(10) Declanșează procedura de demitere a Președintelui României.

Art.198. Sesiuni.

(1) Parlamentul se întrunește în două Sesiuni ordinare pe an. Prima Sesiune începe în luna Februarie și nu poate depăși sfârșitul lunii Iunie. A doua Sesiune începe în luna Septembrie și nu poate depăși sfârșitul lunii Decembrie.
(2) Parlamentul se întrunește și în sesiuni extraordinare, la cererea Președintelui României, a Biroului permanent al Parlamentului sau a cel puțin o treime din numărul deputaților.
(3) Convocarea Parlamentului se face de Președintele acestuia.

Art. 199. Actele juridice şi cvorumul legal.

(1) Parlamentul adoptă legi, hotărâri şi moțiuni, în prezența majorității membrilor.

Art. 200. Caracterul public al ședințelor.

(1) Ședințele Parlamentului sunt publice.
(2) Parlamentul poate hotărî ca anumite ședințe să fie secrete.

Art. 201. Mandatul deputaților.

(1) În exercitarea mandatului, deputații sunt în serviciul poporului.
(2) Orice mandat imperativ este nul.
(3) Deputații intră în exercițiul mandatului la data întrunirii legale a Parlamentului, sub condiția validării alegerii și a depunerii jurământului. Jurământul se stabilește prin lege organică.
(4) Calitatea de deputat încetează la data întrunirii legale a Parlamentului nou ales, sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.

Art. 202. Incompatibilități.

(1) Calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului.

Art. 203. Imunitatea parlamentară.

(1) Deputații nu pot fi trași la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în timpul exercitării mandatului.
(2) Se aplică prevederile legale privind măsurile de reținere, arestare sau detenție a lor numai în situația în care își mărturisesc vinovăția sau sunt prinși în flagrant, ori pedeapsa minimă pentru infracțiunea de care sunt acuzați depășește 2 ani de închisoare.

Art. 204. Dizolvarea Parlamentului.

(1) După consultarea Președintelui, Parlamentului, precum și a liderilor grupurilor parlamentare, Președintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 30 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea celei de a doua solicitări de investitură.
(2) 500.000 de cetățeni cu drept de vot, în baza listelor de semnături depuse la Curtea Constituțională, pot solicita dizolvarea Parlamentului. În acest caz, referendumul național de aprobare a dizolvării Parlamentului se organizează, de către Guvern, odată cu primul referendum național anual care urmează, dar nu mai devreme de 30 de zile de la momentul publicării în Monitorul Oficial a Decizia Curții Constituționale prin care aceasta certifică îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea Inițiativei cetățenești.
(3) Parlamentul este dizolvat dacă a fost inițiată procedura de demitere a Președintelui României, și cetățenii au respins prin referendum național demiterea acestuia, la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale de validare a rezultatului referendumului.
(4) Parlamentul nu poate fi dizolvat în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgentă.

Art.205. Indemnizațiile deputaților.

(1) Deputații vor primi o indemnizație pentru serviciile prestate ce va fi stabilită prin lege şi plătită de Trezoreria Națională.
.
CAPITOLUL V. Legiferarea.

Art. 206. Acțiunea legii.

(1) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Art. 207. Categorii de legi.
(1) Parlamentul adoptă legi constituționale, legi organice şi legi ordinare.
(2) Legile constituționale sunt cele de revizuire a Constituției.
(3) Toate proiectele de lege pentru creșterea veniturilor anuale ale statului vor fi inițiate de Parlament, iar deputații vor putea face propuneri sau amendamente, ca şi pentru alte proiecte de lege.
(4) Prin lege organică se reglementează:
a) regulamentul de organizare și funcționare a Parlamentului;
b) sistemul electoral; organizarea şi funcționarea Autorității Electorale Permanente;
c) organizarea, funcționarea şi finanțarea partidelor politice;
d) statutul deputaților, indemnizația și celelalte drepturi ale acestora;
e) organizarea și desfășurarea inițiativelor cetățenești și a referendumului.
f) organizarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării;
g) regimul stării de mobilizare parțială sau totală a forțelor armate şi al stării de război;
h) regimul stării de asediu şi al stării de urgență;
i) infracțiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;
j) acordarea amnistiei sau a grațierii colective;
k) statutul funcționarilor publici;
l) contenciosul administrativ;
m) organizarea şi funcționarea Adunării Generale a Magistraților, Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public;
n) regimul juridic general al proprietății şi al moștenirii;
o) organizarea generală a învățământului;
p) organizarea administrației publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală;
q) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecția socială;
r) statutul minorităților naționale din România;
s) regimul general al cultelor.

Art. 208. Adoptarea legilor.

(1) Legile de ratificare a Tratatelor internaționale care prevăd aderarea sau retragerea la / din organizații de securitate colectivă sau comunități supranaționale, se adoptă cu votul a două treimi din numărul deputaților.
(2) Legile de ratificare a Tratatelor internaționale care prevăd aderarea sau retragerea la / din organizații de securitate colectivă sau comunități supranaționale, aprobate de Parlament, sunt supuse aprobării cetățenilor odată cu primul referendum național anual care urmează publicării Hotărârii Parlamentului în Monitorul Oficial, dar nu mai devreme de 30 de zile de la publicare.
(3) Legile adoptate de Parlament se transmit spre avizare CCR și se publică în Monitorul Oficial după obținerea avizului de constituționalitate.
(4) Parlamentul, din proprie inițiativă, poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative, în procedură de urgență, conform regulamentului propriu.
(5) La cererea Guvernului, Parlamentul dezbate și adoptă, sau respinge, proiecte de legi sau propuneri legislative în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării Guvernului.
(6) Inițiativele legislative cetățenești, pot fi respinse de Parlament, sau acesta poate adopta o formă diferită a legii, față de cea propusă de cetățeni.
(7) Dacă Parlamentul a respins o Inițiativă legislativă cetățenească, se organizează referendumul național pentru aprobarea sau respingerea prin vot popular al proiectului legislativ respectiv, odată cu primul referendum național anual care urmează publicării în Monitorul Oficial a Hotărârii Parlamentului de respingere a Inițiativei cetățenești, dar nu mai devreme de 30 de zile lucrătoare de la publicare.
(8) Dacă Inițiativa legislativă cetățenească este aprobată de cetățeni prin referendum aceasta se transmite spre promulgare Președintelui României în termen de maximum 3 zile lucrătoare scurse de la data publicării în Monitorul Oficial, Partea I, a validării rezultatului referendumului de către Curtea Constituțională.
(9) Dacă Parlamentul adoptă o formă a legii diferită de cea propusă prin Inițiativa legislativă cetățenească, aceasta urmează procedura de la alineatul (3). Referendumul național se organizează conform articolului 158, odată cu primul referendum național anual care urmează publicării în Monitorul Oficial de către CCR a avizului de constituționalitate asupra formei legii adoptate de Parlament, dar nu mai devreme de 30 de zile lucrătoare de la publicare.
(10) Dacă prin referendumul național organizat conform art.158 a fost aprobată varianta propusă de cetățeni sau varianta propusă de Parlament aceasta se transmite spre promulgare Președintelui României în termen de maximum 3 zile lucrătoare scurse de la data publicării în Monitorul Oficial, Partea I, a validării rezultatului referendumului de către Curtea Constituțională.
(11) Legile adoptate de Parlament pot fi reluate în discuție și anulate oricând, în baza expunerii de motive a Inițiativelor cetățenești de respingere, în intervalul dintre adoptare și demararea campaniei electorale pentru promovarea Inițiativei cetățenești de respingere.
(12) Legile se transmit spre promulgare Președintelui României, după publicarea acestora în Monitorul Oficial.

Art. 209. Promulgarea legii.

(1) Orice lege adoptată de Parlament, în afara celor pentru care este obligatorie organizarea referendumului național, se trimite, spre promulgare, Președintelui României.
(2) Legile aprobate prin referendum național de către cetățeni sunt promulgate de Președinte în maximum 3 zile lucrătoare scurse de la data publicării lor în Monitorul Oficial, Partea I, a validării rezultatului referendumului.
(3) Președintele promulgă legea în cea de a 100 zi lucrătoare de la primirea ei.
(4) Președintele poate cere o singură dată Parlamentului, în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la primire, reexaminarea unei legi.
(5) Dacă Președintele cere reexaminarea legii, promulgarea se face în cea de a 100 zi lucrătoare de la primirea legii adoptate după reexaminare.
(6) Președintele poate promulga o lege. așa după cum se arată la alineatele (2) și (3) numai dacă, în perioada de timp consemnată la alineat (2) nu a fost publicată în Monitorul Oficial o Decizie a Curții Constituționale prin care aceasta certifică îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea Inițiativei cetățenești de respingere a legii.
(7) Dacă a fost declanșată o Inițiativă cetățenească de respingere a legii și legea nu a fost respinsă prin referendum promulgarea legii se face în termen de maximum 3 zile lucrătoare scurse de la data publicării în Monitorul Oficial, Partea I, a validării rezultatului referendumului.

Art. 210. Intrarea în vigoare a legii.

(1) Legea, după promulgarea ei de către Președintele României, se publică în Monitorul Oficial, Partea I şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării.

Art. 211. Consiliul Legislativ.

(1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării şi coordonării întregii legislații. El ține evidența oficială a legislației României.
(2) Înființarea, organizarea şi funcționarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege organică.
(3) Consiliul Legislativ solicită Curții Constituționale avizul de constituționalitate asupra proiectelor de lege promovate de inițiativele cetățenești, la depunerea acestora de către Comitetele de inițiativă, conform legii organice.

CAPITOLUL VI. Guvernul.

Art. 212. Rolul şi structura.

(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare, acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a țării şi exercită conducerea generală a administrației publice.
(2) În îndeplinirea atribuțiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate.
(3) Guvernul este alcătuit din miniștri şi alți membri stabiliți prin lege organică.

Art. 213. Structura.

(1) Guvernul este alcătuit din 14 Ministere.
a) Ministerul Educației, Învățământului, Culturii.
b) Ministerul Sănătății;
c) Ministerul Economiei;
d) Ministerul Justiției;
e) Ministerul Mediului;
f) Ministerul Agriculturii;
g) Ministerul Industriei, Energiei și Resurselor Naturale;
h) Ministerul Transporturilor, Infrastructuri și Telecomunicațiilor;
i) Ministerul Muncii și Protecției Sociale;
j) Ministerul Afacerilor Interne;
k) Ministerul Afacerilor Externe;
l) Ministerul Apărării Naționale;
m) Ministerul Turismului și Sportului;
n) Ministerul Cercetării.
(2) Ministerele se organizează în subordinea Guvernului.
(3) Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea ministerelor.

Art. 214. Înființarea.

(1) Ministerele se înființează, se organizează şi funcționează potrivit legii.
(2) Ministerele pot înființa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaște această competență.

Art. 215. Învestitura.

(1) Președintele României numește și revocă miniștrii Guvernului.
(2) Președintele cere Parlamentului, în termen de 10 zile de la investitura sa, votul de încredere asupra Programului de guvernare şi a întregii liste a Guvernului.
(3) Programul și lista Guvernului se dezbat de Parlament. Acesta acordă încredere Guvernului cu votul majorității deputaților.

Art. 216. Jurământul de credință.

(1) Miniștrii Guvernului vor depune individual în fața Parlamentului jurământul de la articolul 170 alineat (2).
(2) Guvernul în întregul său şi fiecare membru în parte își exercită mandatul, începând de la data depunerii jurământului.

Art. 217. Incompatibilități.

(1) Funcția de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcții publice de autoritate. De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei funcții de reprezentare profesională salarizate în cadrul organizațiilor cu scop comercial.
(2) Alte incompatibilități se stabilesc prin lege organică.

Art. 218. Încetarea funcției de membru al Guvernului.

(1) Funcția de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
(2) Dacă un ministru se află în una dintre situațiile prevăzute la articolul 214 Președintele României va numi imediat un alt ministru care va prelua funcția în Guvern, conform prevederilor stabilite în legea organică.

Art. 219. Actele Guvernului.

(1) Guvernul adoptă Hotărâri.
(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
(3) Hotărârile adoptate de Guvern se semnează de Președinte, se contrasemnează de Miniștrii care au obligația punerii lor in executare si se publică in Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistența Hotărârii. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituțiilor interesate.
(4) Orice Hotărâre emisă de Guvern, care are ca obiect bunuri ale proprietății publice se publică în Monitorul Oficial, și intră în vigoare la 100 de zile de la publicare, dacă în acest interval nu a fost publicată in Monitorul Oficial o Decizie a Curții Constituționale prin care acesta certifică îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea Inițiativei cetățenești de respingere a Hotărârii Guvernului.
(5) Inițiativa cetățenească de respingere a unor Hotărâri ale Guvernului României, care vizează bunuri ale proprietății publice aparține unui număr de cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot.
(6) Orice Hotărâre emisă de Guvern, care are ca obiect bunuri ale proprietății publice poate fi anulată de acesta, în baza expunerii de motive a Inițiativei cetățenești de respingere a Hotărârii, oricând, în intervalul dintre adoptare și demararea campaniei electorale pentru promovarea Inițiativei cetățenești de respingere.
(7) Guvernul poate cere Parlamentului să dezbată și să adopte, sau să respingă, proiecte de legi sau propuneri legislative în termen de maximum 5 zile lucrătoare.

Art. 220. Răspunderea membrilor Guvernului.

(1) Guvernul răspunde politic numai în fața Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalți membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.
(2) Membrii guvernului nu pot fi trași la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în timpul exercitării mandatului.
(3) Se aplică prevederile legale privind măsurile de reținere, arestare sau detenție a lor numai în situația în care își mărturisesc vinovăția sau sunt prinși în flagrant, ori pedeapsa minimă pentru infracțiunea de care sunt acuzați depășește 2 ani de închisoare.
(4) Dacă s-a cerut urmărirea penală a unui membru al Guvernului, Președintele României poate dispune suspendarea acestuia din funcție. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcție. Competenta de judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.
(5) Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.

Art. 221. Încetarea mandatului.

(1) Guvernul își exercită mandatul până la depunerea jurământului de către noul Guvern.

Art. 222. Informarea Parlamentului.

(1) Guvernul și celelalte organe ale administrației publice, în cadrul controlului parlamentar al activității lor, sunt obligate să prezinte informațiile si documentele cerute de Parlament sau de comisiile parlamentare, prin intermediul președinților acestora. In cazul în care o Inițiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie.
(2) Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezenta, participarea lor este obligatorie.

Art. 223. Întrebări, interpelări şi moțiuni simple.

(1) Guvernul și fiecare dintre membrii săi au obligația să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputați, in condițiile prevăzute de regulamentul Parlamentului.
(2) Parlamentul poate adopta o moțiune simplă prin care să-si exprime poziția cu privire la o problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări.

Art. 224. Moțiunea de cenzură.

(1) Parlamentul poate retrage încrederea acordată unui ministru al Guvernului prin adoptarea unei moțiuni de cenzură, cu votul majorității deputaților.
(2) Moțiunea de cenzură poate fi inițiată de cel puțin o pătrime din numărul total al Deputaților și se comunică Guvernului la data depunerii.
(3) Moțiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentată în Parlament.

TITLUL VIII. Administrația Publică Locală.

Art. 225. Principii de bază.

(1) Administrația publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.
(2) În unităţile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minorității naționale respective în scris şi oral în relațiile cu autoritățile administrației publice locale şi cu serviciile publice deconcentrate, în condițiile prevăzute de legea organică.
(3) Inițiativa cetățenească la nivelul unităților administrativ-teritoriale, aparține unui număr de cel puțin 5% dintre cetățenii cu drept de vot din respectiva unitate administrativ teritorială.
(4) Cetățenii cu drept de vot, din unitățile administrativ-teritoriale, au dreptul de a respinge Dispozițiile emise de Primari sau Președinți de Consilii Regionale, înainte ca acestea să producă efecte, în condițiile prevăzute de legea organică.
(5) Cetățenii cu drept de vot, din unitățile administrativ-teritoriale, au dreptul de a respinge Hotărârile Consiliilor unităților administrativ-teritoriale înainte ca acestea să producă efecte, în condițiile prevăzute de legea organică.
(6) Inițiativele cetățenești privind adoptarea de Hotărâri ale Consiliilor unităților administrativ-teritoriale, susținute de cetățenii cu drept de vot, vor fi supuse referendumului local, dacă au fost respinse de acestea, în condițiile articolului 160 și ale legii organice.
(7) Inițiativele cetățenești, privind demiterea Primarului sau a Președintelui Consiliului Regional, susținute de cetățenii cu drept de vot, vor fi supuse referendumului local, în condițiile prevăzute de legea organică.
(8) Inițiativele cetățenești, privind dizolvarea Consiliului Local și / sau al Consiliului Regional, susținute de cetățenii cu drept de vot vor fi supuse referendumului local, în condițiile prevăzute de legea organică.

Art. 226. Autorități comunale (orășenești).

(1) Autoritățile administrației publice, prin care se realizează autonomia locală în comune (orașe), sunt consiliile locale alese şi primarii aleși, în condițiile legii.
(2) Consiliile locale şi primarii funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune (orașe).

Art. 227. Consiliul regional.

(1) Consiliul regional este autoritatea administrației publice pentru coordonarea activității consiliilor comunale (orășenești), în vederea realizării serviciilor publice de interes regional.
(2) Consiliul regional este ales şi funcționează în condițiile legii.

Art. 228. Prefectul.

(1) Guvernul numește un Prefect în fiecare regiune şi în București.
(2) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor.
(3) Atribuțiile Prefectului se stabilesc prin lege organică.
(4) Între Prefecții, pe de o parte, consiliile locale şi Primari, precum şi Consiliile Regionale şi Președinții acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.
(5) Prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, un act al Consiliului Regional sau al Președintelui Consiliului Regional, al Consiliului Local sau al Primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.

TITLUL IX. Autoritatea judecătorească.
CAPITOLUL I. Adunarea Generală a Magistraților.

Art. 229. Rolul și structura.

(1) Adunarea Generală a magistraților este forul suprem al Puterii Judecătorești și funcționează conform legii organice.
(2) Adunarea Generală a Magistraților alege componența Consiliului Superior al Magistraților.
CAPITOLUL II. Instanțele judecătorești.

Art. 230. Înfăptuirea justiției.

(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii.
(2) Justiția este unică, imparțială şi egală pentru toți.
(3) Judecătorii sunt independenți şi se supun numai legii.
Art. 231. Statutul judecătorilor.
(1) Judecătorii sunt numiți de către Consiliul Superior al Magistraturii sunt inamovibili, în condițiile legii.
(2) Promovarea, transferarea şi sancționarea judecătorilor sunt de competenta Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile legii sale organice.
(3) Funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată.

Art. 232. Instanțele judecătorești.

(1) Justiția se realizează, la cel mai înalt nivel, prin Înalta Curte de Casație şi Justiție şi prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.
(2) Competenta instanțelor judecătorești şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.
(3) Înalta Curte de Casație şi Justiție asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale.
(4) Compunerea Înaltei Curți de Casație şi Justiție şi regulile de funcționare a acesteia se stabilesc prin lege organică.
(5) Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare. Prin lege organică pot fi înființate instanțe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.
(6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar.
(7) Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale.

Art. 233. Caracterul public al dezbaterilor.

(1) Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.

Art. 234. Folosirea limbii materne şi a interpretului în justiție.

(1) Procedura judiciară se desfășoară în limba română.
(2) Cetățenii români aparținând minorităților naționale au dreptul să se exprime în limba maternă în fața instanțelor de judecată, în condițiile legii organice.
(3) Modalitățile de exercitare a dreptului prevăzut la alineatul (2), inclusiv prin folosirea de interpreți sau traduceri, se vor stabili astfel încât să nu împiedice buna administrare a justiției şi să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesați.
(4) Cetățenii străini şi apatrizii care nu înțeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoștință de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanță şi de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit.

Art. 235. Folosirea căilor de atac.

(1) Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate şi Procuratura pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Art. 236. Politia instanțelor.

(1) Instanțele judecătorești dispun de politia pusă în serviciul lor

Art. 237. Procuratura.

(1) În activitatea judiciară, Procuratura reprezintă interesele generale ale societății şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertățile cetățenilor.
(2) Procuratura își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii.
(3) Parchetele funcționează pe lângă instanțele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, în condițiile legii.

Art. 238. Statutul procurorilor.

(1) Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției.
(2) Funcția de procuror este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată.

CAPITOLUL III. Consiliul Superior al Magistraturii.

Art. 239. Rolul şi structura.

(1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 17 membri, din care:
a) 12 membri sunt aleși in adunările generale ale magistraților și validați de Parlament. Aceștia fac parte din două secții, una pentru judecători și una pentru procurori. Prima secție este compusă din 6 judecători, iar cea de-a doua din 6 procurori;
b) 3 reprezentanți ai societății civile, specialiști în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă reputație profesională și morală, numiți de Președinte. Aceștia participă numai la lucrările în plen;
c) Președintele Înaltei Curți de Casație şi Justiție şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție.
(3) Președintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre magistrații prevăzuți la alineatul (2) litera a).
(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 4 ani.
(5) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot deschis.
(6) Președintele României prezidează lucrările Consiliului Superior al Magistraturii la care participă, dar nu are drept de vot.
(7) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive şi irevocabile, cu excepția celor prevăzute la articolul 240 alineatul (3).

Art. 240. Atribuții.

(1) Consiliul Superior al Magistraturii numește în funcție judecătorii şi procurorii, în condițiile legii.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. În aceste situații, Președintele Înaltei Curți de Casație şi Justiție şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție nu au drept de vot.
(3) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casație şi Justiție.
(4) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește şi alte atribuții stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenței justiției

TITLUL X. Curtea Constituțională.

Art. 241. Structura.

(1) Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției și funcționează în baza legii organice.
(2) Curtea Constituțională se compune din nouă judecători, numiți pentru un mandat de 4 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.
(3) Judecătorii Curții Constituționale sunt numiți de Consiliul Superior al Magistraturi.
(4) Judecătorii Curții Constituționale aleg, prin vot secret, Președintele acesteia, pentru o perioadă de 4 ani.

Art. 242. Condiții pentru numire.

(1) Judecătorii Curții Constituționale se numesc prin concurs, transparent,. Ei trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competentă profesională, performanță, şi o vechime de cel puțin 18 ani în activitatea juridică.

Art. 243. Incompatibilități.

(1) Funcția de judecător al Curții Constituționale este incompatibilă cu oricare altă funcție publică sau privată.

Art. 244. Independența şi inamovibilitatea.

(1) Judecătorii Curții Constituționale sunt independenți în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia.

Art. 245. Atribuții.

(1) Curtea Constituțională are următoarele atribuții:
a) Se pronunță asupra legilor de ratificare a Tratatelor internaționale care prevăd aderarea sau retragerea la / din organizații de securitate colectivă sau comunități supranaționale, adoptate de Parlament.
a) se pronunță asupra constituționalității legilor adoptate de Parlament;
b) se pronunță asupra constituționalității Inițiativelor cetățenești la solicitarea Consiliului Legislativ;
c) hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial;
d) soluționează conflictele juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la cererea Președintelui României, a președintelui Parlamentului, sau a președintelui Consiliului Superior al Magistraturii;
e) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului;
f) constată existența împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcției de Președinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;
g) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României;
h) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfășurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;
i) verifică îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni;
j) hotărăște asupra contestațiilor care au ca obiect constituționalitatea unui partid politic;
k) îndeplinește şi alte atribuții prevăzute de legea organică a Curții..

Art. 246. Deciziile Curții Constituționale.

(1) Dispozițiile din legile şi ordonanțele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale.
(3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internațional a fost constatată potrivit articolului 245 litera a), acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. Tratatul sau acordul internațional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat.
(4) Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

TITLUL XI. Dispoziții finale şi tranzitorii.

Art. 247. Dispoziții tranzitorii.

(1) Odată cu intrarea în vigoare a legii de schimbare a Constituției, Parlamentul este dizolvat și Guvernul organizează alegeri parlamentare.
(2). Alegerile se vor desfășura conform prevederilor legii electorale pentru alegerea Senatului. Guvernul va actualiza anexa 1 privind numărul de senatori din legea electorală pentru a corespunde nivelului de reprezentare de 1/100.000 de cetățeni cu drept de vot.
2) Până la întrunirea noului Parlament Proiectele de legi și propunerile legislative în curs de legiferare se dezbat și se adoptă potrivit dispozițiilor constituționale anterioare intrării în vigoare a Legii de schimbare a Constituției
(3) După întrunirea noului Parlament Proiectele de legi și propunerile legislative în curs de legiferare se dezbat și se adoptă potrivit dispozițiilor Constituției revizuite.
(4) Dispozițiile cu privire la Înalta Curte de Casație şi Justiție vor fi aduse la îndeplinire în cel mult 2 ani de la data intrării în vigoare a noii Constituții.
(5) Judecătorii în funcție ai Înaltei Curți de Casație și Justiție își continuă activitatea până la data expirării mandatului pentru care au fost numiți.
(6) Atribuțiile Curții de Conturi vor fi preluate în totalitate de ANAF în cadrul căreia va fi înființată o Secție Specială în această direcție.
(7) Până la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi vor fi soluționate de către instanțele judecătorești ordinare.

Art. 248. Republicarea Constituției.

Legea de schimbare a Constituției se publică în Monitorul Oficial al României în termen de 5 zile de la data adoptării. Constituția, modificată şi completată, după aprobarea prin referendum, se republică de către Consiliul Legislativ.

Art. 249. Intrarea în vigoare.

Prezenta Constituție intră în vigoare la data aprobării ei prin referendum. La aceeași dată, Constituția din 29 octombrie 2003 este şi rămâne în întregime abrogată.

Art. 250. Conflictul temporal de legi.

(1) Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții.

(2) Consiliul Legislativ, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a Constituției revizuite va examina conformitatea legislației cu prezenta Constituție și va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.