Un om a găsit un ou de vultur şi l-a pus în cuibarul unei găini de curte. Puiul de vultur a ieşit din ou odată cu puii de găină şi a crescut împreună cu ei.

Toată viaţa lui, vulturul a făcut ceea ce au făcut şi puii de curte, crezând că este pui de curte. A scurmat pământul după viermi şi insecte. A cloncănit şi a cotcodăcit. Dădea din aripi şi zbura un pic în aer.

Anii au trecut şi vulturul a îmbătrânit foarte tare. Într-o zi el a văzut o pasăre splendidă deasupra lui, pe cerul fără nori. Aceasta plana într-o graţioasă măreţie printre curenţii puternici, abia bătând din aripile sale viguroase, aurii.

Bătrânul vultur privi în sus cu veneraţie. „Cine e acesta?”, a întrebat el. „Acesta este vulturul, regele păsărilor”, i-a spus vecinul său. „El aparţine Cerului. Noi aparţinem Pământului – noi suntem găini”.

Şi astfel vulturul a trăit şi a murit ca o găină, pentru că asta a crezut că este“.

*

A venit vremea să ne amintim că suntem vulturi! A venit vremea să fim vulturi!

A venit vremea să realizăm că înălțimile pot fi cucerite doar dacă privim cu încredere și credință nestrămutată spre ele!

 

ROMÂNIA ÎNAINTE DE TOATE!

Partidul Adevăr și Dreptate